English2

**Jurnal, 12 aprilie** Am ajuns la stația de autobuz din Iași, nu pe o bancă uzată ca la câțiva câini

Pe o bancă de la stația de autobuz din Iași, nu ca în visurile obosite ale câinilor rătăciți, ci întinsă

Îl aruncă pe Misu. Din nou. A treia oară în scurta lui viață. Nu are noroc. Îi împlinește un an și deja

După antrenament, Sorina a ieșit în viteză spre casă, promițândui soțului că îi va găti o ciorbă de pește.

Îmi amintesc, ca de odinioară, când, după antrenament, Doina se grăbea spre casă, promisese soțului ei

Dacă bebelușul va semăna cu fostul renunț, dă-mi viață și renunț! spuse Lenuța, cu o voce fără culoare.

Încă de când Smaranda a pus piciorul pe pragul casei noastre, am simțit un val de dezgust. Era de păr

Îmi amintesc că am ajuns să o urăm cu desăvârșire din prima clipă în care a pus piciorul pe pragul casei noastre.

Nu putea să se schimbe așa! am exclamat, fără să-mi pot controla vocea, când am zărit-o pe fosta mea soție.

Nu putea să se schimbe așa! Când i-a zărit pe fosta lui soție, Ion a rămas fără glas. Nu, nu poate fi Anca.