După antrenament, Sorina a ieșit în viteză spre casă, promițândui soțului că îi va găti o ciorbă de pește. Intră în apartament și-l zărește pe Leon, căzut în fotoliu și sorbind un pahar de vin roșu.
Uau, și pe două fronturi, așa? Leon, nai răbdare să mă aștepți? Hai să-ți fac vreun aperitiv măcar.
Nu, stai pe loc, am ceva de spus.
Sorina nu mai văzuse un bărbat așa confuz. Doamne, ce sa întâmplat?
Nu ştiu nici de unde să încep să-ţi spun lucrul pe bună dreptate. Secretara mea, Cătălina, este însărcinată cu copilul meu și eu mă mut la ea.
Așa deodată, ca întro telenovela proastă. De când e asta?
De aproximativ un an. Când a venit, a început să-mi arate atenție la fiecare pas. Tânără, frumoasă, veselă, ca tine în tinereţe. Mam îndrăgostit ca un copil! Voiam să-ţi spun sincer, dar nu mia ieşit curajul. Mă păcăleai.
Acum nu rămâne loc să plec, vom fi părinţi în curând. Vrei să știi, mereu mia dorit să am un copil Andrei e ca un fiu pentru mine, dar nu de sânge. Am nevoie de moştenitor, să-i las afacerea. Cu Cătălina mă simt din nou tânăr Probabil că am intrat în criza de mijloc de viaţă, ai auzit de așa ceva?.
Sunt un șmecher, sigur. Dar nu voi neglija pe tine și pe Andrei. Apartamentul, maşina, totul îţi rămâne, îţi voi da bani, nu-ţi face griji. Voi plăti şcolarizarea, cum am promis. Am cumpărat deja o casă nouă, pe numele Cătălinei ea va fi mama copilului meu.
Înţeleg, nu e uşor să rezisti la o femeie ca Cătălina, dar tu eşti un bărbat adevărat. E nobil să nu laşi copilul în urmă. Mulţumesc pentru ajutorul financiar, aş vrea să călătoresc, să trăiesc pentru mine.
Când te muţi? Poate te ajut să împachetezi.
Leon o privea pe Sorina, nedumerit. Era calmă, fără isterii, fără certuri.
La revedere, dragă, mulţumesc pentru anii petrecuţi împreună, am fost fericit lângă tine! Viaţa are scenarii ciudate Poate voi iubi pe altcineva şi voi fi fericit cu un alt bărbat. Hai, dute, că Cătălina probabil se întreabă de ce am rămas blocată aici.
Leon strânse rapid bagajele, zâmbi stânjenit şi se îndreptă spre lift.
Închise uşa şi se duse în bucătărie. Scoase o sticlă de şampanie din frigider, o deschise, turnă un pahar plin şi îl sorşi. Soţul ei o părăsise. Cât de ridicol suna totul.
Niciodată nu creduse că se va ajunge aici. Ani în anii de convieţuire nu fuseseră furii aprige, dar existau ataşament, obiştinţă, respect.
Bine, nu mai plânge. Viaţa nouă, regulile noi! Îmi voi găsi ceva de făcut, iar banii vor veni de la el. Nu e prost să refuzi bani, cu ei vin şi oportunităţi. Trebuie doar să mă obișnuiesc cu statutul de abandonată.
Aşa că Sorina se lăsă purtată de vârtejul noilor impresii. Înscrise la cursuri de dans, mergea după serviciu. În weekend vizita muzee, cinematografie, antrena la sală. Avea companie: vecina Irina, singură, ştia să o însoţească cu plăcere.
Andrei studia în alt oraş, venea rar. Sorina era la ea pe sine. Gătea doar ce îi plăcea, nu trebuia să se potrivească cu nimeni. Facea ce îi dorea, nimeni nu o putea interzice. Nu se gândea la un nou bărbat; să fie singură nu era rău.
Divorţul se încheie liniştit. Dintro clipă, o zări pe Cătălina în holul tribunalului, o frumuseţe de nota zece gustul lui Leon era, aparent, impecabil.
Leon trimitea în fiecare lună bani, aşa cum promisese. Sorina îi mulțumea pentru gestul generos. Ştia că afacerea lui prosperă şi că poate continua să îi susţină pe ea şi pe Andrei, ca mulţumire pentru anii trecuţi. Cătălina, probabil, nu ştia de asta, şi nu ar fi aprobat.
Un an trecu. Viaţa Sorinei nu se schimbă prea mult: dans, sală, câteva călătorii în străinătate. Ajutorul de la Leon se opri, iar Sorina se simţi stânjenită să întrebe de ce. Probabil Cătălina îi blochează transferurile. Nu-i păsa, va supraviețui. Andrei câștiga bine la facultate şi îşi plătea singur cheltuielile.
Întro zi liberă, fără grabă, Sorina pregăti ciorbă de pește, dar constata că nu mai avea pâine, pe care o iubea. Sări în oraș la brutărie şi se întâlni cu Leon.
Leon, ce faci pe aici?
Sorina, salut! Eu locuiesc aproape. Am cumpărat apartament.
Asta da noutate! Cătălina cum e? Copilul? Și, dacă nu-i greu, ce aţi născut?
Fetiţa e o poveste ciudată. Cătălina a fost de fapt plantată de un competitor. Mia câștigat încrederea, ma sedus, apoi a încercat să-mi ia afacerea. După naşterea fetiţei, am semnat totul în grabă. Am păstrat o sumă pe un cont secret, pe care ea nu o ştie. În final, ma dat afară, fetiţa nu era a mea, afacerea a ajuns în mâinile concurenţei. Ce încurcătură, nu? Pare o telenovelă proastă.
Am cumpărat apartament, am găsit muncă, nu mă lovesc, dar viaţa mea de dinainte nu va mai fi. Nuţi mai pot da bani Îmi pare rău. Probabil că nu vrei să mai vorbeşti cu mine, că te-am înlocuit cu asta.
Sorina simţi chiar milă pentru el. Arăta nefericit Cătălina, o escrocată! El aşezase tot efortul în afacere.
Eşti nebun, Leon! Hai la mine, am făcut ciorbă de pește, favorita ta.
Se aşezară la masa din bucătăria în care se întâlniseră ani la rând, discuţi despre ştiri. Acum nu erau soţi, ci doar vechi prieteni.
Începuseră să mai vorbească la telefon ocazional, fără să-şi propună să revină împreună. Sorina, la cursurile de dans, cunoaşte un bărbat, se căsătoreşte cu el şi e fericită.
Invită pe Leon la nuntă, el vine şi chiar îi este bucurie pentru fosta soţie. La nuntă îl întâlneşte pe sora mirelui. La şase luni, Sorina şi noul ei soţ revin la nunta lui Leon.
Viaţa e totuşi o surpriză! Nu trebuie să renunţi niciodată la speranţă şi să te închizi în sine. Nimic nu este garantat, dar trebuie să trăieşti şi să te bucuri de fiecare zi.
