English2 – Page 74 – Group News

Am spus „da” la 80 de aniÎn ziua nunții, am descoperit că dragostea nu are vârstă, iar zâmbetele invitatei au transformat fiecare clipă într-un dans al amintirilor și al speranțelor noi.

Când nepoata mea ma dat afară din casă pentru că, la optzeci de ani, mam recăsătorit, am înțeles că nu

Primăvara timpurieÎn lumina aurie a dimineții, pomii înmuguriți își întindeau ramurile spre cer, promițând o zi plină de parfum de flori proaspete.

Dragă jurnal, Astăzi am urmărit cu ochii curioși pe fetița mea, Sorina, o fetiță de patru ani, cum se

Olesia urăcea pe toată lumea. Mai ales pe mama ei.

Ilinca urăa pe toată lumea. Mai ales pe mama ei. Știa în suflet că, atunci când va ieși de la orfelinat

Știi, Tania, ca să strălucești în aur, mă trezesc în fiecare zi la ora 5 dimineața, mulg vacile, le dau de băut vițeilor, împrăștiu furajul și apoi plec la slujba principală – nu există motiv să fii geloasă.

Știi, Sânziana, ca să arăt așa și să port bijuterii de aur, mă trezesc în fiecare dimineață la ora 5

— Ce fel de „rochie de la sat” e asta? — Sora m‑a umilit în fața tuturor. „Cadoul” meu a făcut‑o să fugă…

Uitemite la povestea asta, ca și cum țiaș povesti pe duș cu o cană de ceai și cu chef de voie.

Nu voi uita niciodată ziua în care am găsit un prunc plângând în cărucior în fața ușii vecinei mele, Lena; Lena a fost la fel de uimită ca și mine.

Așa că, când am simțit că ceva cumplit s-a întâmplat, am alergat la poliție, sperând că vor găsi părinții

Erau două dimineața și bucătăria Laurei Andrei părea mai tristă ca niciodată. O singură bec agățat de tavan arunca lumina galbenă peste masa crăpată, vasele nespălate și pereții decoșați. Afară, orașul dormea, indiferent. Dar în interior, Charlie — bebelușul ei de abia patru luni — plângea neîntrerupt.

Lumina pâlpâie slab în bucătăria veche a apartamentului lui Mădălina Ionescu. Sună două dimineața.

Primăvara timpurieÎn aer pluteau promisiunile verzi ale frunzelor tinere, iar satul se trezea încet la viață.

Ilinca, o fetiță de patru ani cu ochi mari ca două bucăţi de cer, privea cu curiozitate noua prezenţă

În noaptea nunții, care ar trebui să fie cel mai fericit moment al vieții unei femei, stăteam în fața măsuței de machiaj, cu rujul proaspăt, ascultând cum tobele festive de afară se estompează încet; familia soțului se odihnea, camera nunții era împodobită cu fast, lumina aurie scânteind peste panglicile roșii de mătase, însă inima mea era apăsată de o prevestire neliniștitoare.

Bătuială ușoară a bătut la ușă și m-am oprit în loc. Cine ar putea să bată la așa o oră? Am întins pașii

Știi, Ana, că pentru a arăta așa și a străluci în aur mă trezesc în fiecare zi la ora 5 dimineața, reușesc să mulg vacile, să ud vițeii, să dau furajul și apoi mă îndrept la slujba principală – așa că nu există motiv să fii geloasă.

știi, Nicoleta, ca să arăt așa și să mă plimb în bijuterii de aur, mă trezesc în fiecare dimineață la