Uitemite la povestea asta, ca și cum țiaș povesti pe duș cu o cană de ceai și cu chef de voie. E despre mine, AnaMaria, și despre surioara mea, Mădălina, și despre Ilinca, tipa aia de modă care mereu arată ca o felie de pâine prăjită, subțire ca trestia și mereu la modă. Eu? Eu sunt doar o femeie normă, cum ar spune și Mădălina, de parcă aș fi luat câteva kilograme în plus și aș început să prind riduri la colțul ochilor. Viața merge, nu?
Fiecare întâlnire cu Ilinca se transforma în felul ăla de tortură dulce. Nu cred că o făcea din răutate, ci din cele mai bune intenții. Se apropia de mine, își arunca privirea cu un fel de raze Xray și începea să zică:
Mihăiță, ceasta rochie nuți merge deloc, e ca a bunicii, de pe anul 63!
Mihăiță, ar trebui să-ți schimbi coafura, ăsta îți adaugă încă cinci ani!
Fete, dar ce nuanță de ruj e asta! Nimeni nu poartă așa ceva de zece ani!
Totul cu un zâmbet drăguț și cu o compasiune pe față, ca și cum miar fi dorit binele. Eu, după fiecare compliment, mă simțeam cu pământul sub picioare, cu starea de spirit la partea de jos a ferestrei, și nici să mă uit în oglindă nu-mi doream să fie decât o săptămână.
Așa că, da, a fost dureros. Nu eram nici de pe coperta unui catalog de modă și, pe lângă asta, surioara mea îmi lovea mereu și în punctul sensibil. La început înduram, glumeam, schimbam subiectul. Dar ultima picătură a fost aniversarea mamei.
Mă pregăteam pentru acel eveniment ca o prințesă. Am cumpărat o rochie nouă, frumoasă, am făcut coafură, machiaj. Mă simțeam ca o regină, sincer!
Apoi am ajuns la restaurantul La Mamma din București, cu toată familia și prietenii, toți îmbrăcați șic și veseli. Ilinca sa apropiat de mine, ma scanează de la cap la picioare, și, cu voce tare ca să audă toată lumea, a exclamat:
Mihăiță, ceasta rochie pe tine? E un fel de glumă, de râs, ca la mătușa Ghiţă de la sat! Dacă ai fi cerut părerea mea, țiaș fi ales ceva decent.
În acel moment am simțit cum pământul mise clatină sub picioare. Ilinca a aruncat o săgeată direct în sufletul meu, în fața tuturor. Cât de fericită poate fi o sărbătoare când țise aruncă așa o insultă?
Și acolo mia dat switchul. Gata, destul cu tăcerea! E rândul meu să reacționez. Am respins ideea unui scandal, pentru că nu-mi trebuia. Am respirat adânc, am arătat zâmbetul meu cel mai fermecător și am rupt vorba pe jumătate:
Ilincă! am strigat, cu voce vie și veselă Mulțumesc din suflet! Apreciez cu adevărat grija ta. Ești, fără îndoială, specialistă în găsirea defectelor altora!
Ilincă sa luminat ca un bec, crezând că o elogiez. Naivitatea ei e de netrecut.
Cum ești atât de înțeleaptă în toate, am continuat, ridicândumă de pe scaun cu o cutie pregătită din timp am decis să îți fac un dar!
Toți invitații sau uitat curioși în direcția noastră. Iam înmânat o cutie frumos legată cu o panglică. Ilincă a început să o deschidă cu nerăbdare, crezând că înăuntru sunt parfumuri sau produse de înfrumusețare.
Înăuntru, fetelor, era un certificat elegant, tipărit pe hârtie de calitate, pentru o consultație individuală la un psiholog renumit: Cum să-ți crești încrederea în sine fără să-minăți pe cei dragi. Lam citit cu voce tare, ca să audă toată lumea din sală, din bucătărie și chiar șoferul microbuzului care trecea pe lângă restaurant!
Uitea, surioară! iam spus, când mia ridicat ochii spre mine, surprinsă am crezut că țiva fi de folos. Să devii cu adevărat încrezătoare, nu să te afirmi pe seama mea! Așa cum se spune, direct în țintă!
A fost un moment de neuitat. Fața ei a trecut printro confuzie totală, apoi printro realizare, iar apoi obrajii iau prins o roșeață de felul pe care nu-l poți descrie cu cuvinte.
În sală a căzut o liniște, apoi unul dintre unchi a izbucnit în râs zgomotos. Și apoi toți ceilalți au început să râdă. Toate acuratețile ei veninoase au ieșit la suprafață! A încercat să mă umilească, dar a sfârșit prin a se pune în fața întregii săli ca o glumă.
Finalul a venit întrun flash. Ilincă a murmură ceva, a apucat geanta și a ieșit în viteză din sală
Și, da, la întrebarea voastră firească: da, neam împăcat. Suntem sorele, nui așa?
De atunci, imaginațivă, nu a mai zis niciun cuvânt despre aspectul meu. Când ne întâlnim, vorbim doar despre vreme. Și știți ce? E chiar plăcut.
Asta e povestea mea. Mulțumesc că ați ascultat până la final! Dacă va atins, dați un like, îmi face mare plăcere! Și lăsați comentarii cu poveștile voastre ați trăit ceva asemănător? Distribuiți și prietenei, chiar e super!
