Nu putea să se schimbe așa! Când i-a zărit pe fosta lui soție, Ion a rămas fără glas.
Nu, nu poate fi Anca. Nu-mi vine să cred că sa metamorfozat așa. Ion sa așezat, tremurând, în fața vitrinei unui restaurant de lux de pe Calea Victoriei, și a urmărit din umbră pe fosta lui soție.
Fata blondă, cu părul ca spuma de lapte, stătea lângă fereastră și scria concentrată pe laptop. Un chelner a așezat pe masă un pahar cu suc proaspăt stors și o prăjitură decorată cu zmeură și căpșuni.
Cum arată atât de impecabil? Și ce brățară de modă are la mână. Probabil că le costă o avere. Ion și-a mușcat buza și sa mutat deoparte, ca să nu fie observat.
***
Ion și Anca sau întâlnit cu şase ani în urmă. Ion tocmai terminase Facultatea de Inginerie și intrase întro firmă de construcții renumită din Bucureşti. Cariera îi luase avânt rapid.
Întro zi, la o expoziție de utilaje la Palatul Expoziţiilor, Ion a cunoscut o tânără drăguţă care lucra la unul dintre standuri.
Ce zici să lăsăm excavatoarele şi să bem o cafea? ia propus el cu zâmbet larg.
Au început să vorbească. Anca, cu glasul ei blând şi firea retrasă, ia atras imediat atenţia.
Aşa e fata de care am nevoie. Nu ceartă, e de acord cu tot. Va fi o soție supusă, perfectă. îşi spunea Ion.
Da, e puţin rotunjită Dar cine o va duce la sala? Şi dacă, după copii, îmi va fura tot, voi căuta o amantă. a şoptit Ion, întinzândui o ceașcă de cafea.
Ce cauţi aici, la expoziţie? a glumit Ion când au ieșit în afara pavilionului.
Eu scriu povestiri, sper să devin scenaristă, a răspuns Anca, zâmbind timid și aruncând o privire albastră spre Ion.
Abia am terminat studiile de literatură. Încă încep, iar chiria trebuie plătită. a continuat Ion, imaginânduse că o va transforma întro şoarece cenușiu ce va găti, va îngriji casa și va asculta fără să se plângă.
***
Ion a luat o cafea de la un stand de pe lângă stradă, sa aşezat pe o bancă şi a continuat să o privească pe Anca. Când Anca a ieșit în faţa vitrinei, Ion nu a crezut nici pe moment ce a văzut. Paşi graţioşi, o haină de blană de coţ de mistreţ Trei ani nu iau schimbat chipul, dar când a sărit în maşina sport de lux, Ion a rămas fără cuvinte.
Nu putea să se schimbe aşa. Sigur a găsit un bărbat bogat. Nu există altă explicaţie. a înghițit cu năvala cafeaua fierbinte, strâmtând paharul tremurător.
Anca, însă, a dispărut în depărtare.
În acea seară Ion nu a putut adormi. Anca îl blocase pe toate reţelele. Neputincios, a creat un cont nou ca să-i vadă fotografiile.
Invidia, gelozia, ura, nebunia În acea noapte a sorbit un semiliter de ţuică şi a simţit toată gama de emoţii negative.
Nuţi puteam imagina așa schimbarea Era nimic, nu avea nici nume, nici fel de valoare. Te-am luat fără bani, fără apartament, fără înfăţișare De unde vin aceste poze luxoase? se frământa Ion, privind cum fosta lui soție pozează elegant în hoteluri de şapte stele, achiziţionând genţi scumpe şi bijuterii.
A pierdut cel puţin zece kilograme Cum îţi păstrezi formele apetisante? Intervenţii plastice? Sau nu cobori niciodată de la sala de sport? a mormăit Ion, strâmbând telefonul.
***
Dimineaţa, Ion a amintit o discuţie cu Anca.
E o prostie. Şi cine citeşte aşa ceva? a zis Ion, scuturânduse la citirea unui nou eseu al soţiei.
Gusturile şi culorile nu se compară, a răspuns timid Anca. Am deja admiratori ai creaţiilor mele.
Admiratori? a chicotit Ion. Pentru cei fără minte, poate seaşează pe poveşti de genul acestea.
Ion, de ce a început Anca, tremurând. Suntem un an împreună şi tot nu poţi accepta că am ceva al meu. Nu îţi critic munca, nuţi cer să renunţi la ea.
Exact. a izbucnit Ion. Dacă maş ajuta ca soţie normală la muncă, aş petrece mult mai puţin timp la birou.
Şi eu cred că asta e ideea. Ion sa ridicat brusc. Destul cu ce nu aduce beneficii familiei noastre. De azi nu mai scrii, ci mă ajuţi la afacere.
Cum să nu mai scriu? a exclamat Anca, şocată.
Aşa, Anca. Jucaţivă, şi destul. Dacă vrei să păstrezi familia şi să trăim mai bine, trebuie să renunţi la scris şi să începi să lucrezi pentru mine. ia arătat Ion, cu ochii înroşiţi de mânie.
Dar în povestirile mele e sufletul meu Nu pot să-l îngrop aşa, ca pe o trecere de viaţă ochii i sau umplut de lacrimi.
Numi pasă. Nimic nuţi este util. Eşti inutilă. Încep de azi să îţi dau sarcini zilnice şi să le îndeplineşti. a decretat el.
Eu nu ştiu cum De ce iei ce e al meu, ce contează pentru mine? a implorat Anca.
Necumplită. Te susţin de un an, locuieşti în apartamentul meu, îţi cumpăr cadouri, te duc la mare. Ajutămă la muncă sau vei cădea în ruşine. a strigat Ion. Dacă nuţi place, ușa e acolo.
Anca a stat în picioare, a şters lacrimile cu mâna, a închis calculatorul. De atunci Ion nu a mai văzut-o scriind.
***
Un an a trecut. Ion strânsese legături şi capital, vânduse apartamentul bunicii şi deschisese propria firmă de construcţii. Zilele, Anca lucra la biroul lui, redacta documente, organiză întâlniri, supraveghea muncitorii.
Alt an, Ion a ridicat un complex de case de vacanţă şi a câştigat bani faini. Totul îi plăcea în relaţia cu Anca, în afară de aspectul ei.
Stresul şi munca neîntreruptă au făcut ca Anca să se refugieze în dulciuri. În scurt timp a început să îngraşească.
Unde o să merg cu această ţestoasă? Îmi e ruşine să ies în oraşe. Era deja zăpadă la nuntă, iar acum e atât de grasă încât nu pot să mă uit la ea, a şoborât Ion prietenului la un bar din Timişoara.
Da, un spectacol dezgustător ia răspuns prietenul, arătând o poză.
E timpul ca Anca să treacă pe bancă de rezervă a spus Ion, în timp ce instala pe telefon o aplicaţie de dating. Credeam că, odată cu naşterea copiilor, o să am o aventură, dar se pare că a devenit prea urâtă.
În curând a apărut Otilia, o tipă atletică, care la prima întâlnire a acceptat să devină noua lui însoţitoare, chiar în toaleta unui restaurant de lux din Cluj. Otilia era mult mai exigentă decât Anca.
Îţi place cum arăt, nu? şoptă Otilia la urechea lui Ion în apartamentele cu vedere panoramică spre noaptea iluminată a oraşului, pe care le închiraseră pe termen lung pentru întâlniri secrete.
Desigur, îţi plac răspundea Ion, mângâind cu un fir de pene spălată de pe pernă spatele ei.
Cred că pentru început îmi trebuie treisute de mii de lei. Coafură, manichiură, cosmetică, sală a enumerat Otilia, listând ceva ise cere. Ion nu asculta, doar admira frumuseţea ei, ştiind că acum putea permite un nivel superior de succes.
După o lună, Otilia a ocupat complet locul Ancăi în inima şi gândurile lui Ion. El abia se mai întorcea acasă, unde fiecare seară îl aştepta Anca.
Am pregătit paste cu sos pesto, așa cum îţi place, a spus Anca când Ion sa întors după o săptămână de concediu cu Otilia. Cum a fost călătoria?
Normal. a răspuns el, morţind.
Nu mănânc. a încruntat Ion.
Hai să trecem la lucru. Ceavem? În ochii lui Ion, Anca părea un simplu angajat al firmei. Chiar dacă lucra gratis, Ion o trata cu o cerere nemaiîntâlnită, cerând de la ea mai mult decât de la oricare alt coleg.
După o lună, Ion sa săturat să vadă pe Anca la birou. Afacerile ia început să se încline, partenerii plecau, contractele se rupeau. În toate nenorocirile, el o învinovăţea pe Anca şi, cu scandal, a cerut divorţ. A nui da nimic la despărţire, a dat-o pe uşă întro zi.
Trei ani mai târziu, Ion nu îşi putea crede ochii.
***
Pe baza localizării din poze, Anca locuia acum în satul Păcureţi, la o vilă a unui magnat. Exact la calea investitorului, a gândit Ion, privind pe fereastră în timp ce bemulea cafea. Casa Ancăi e pe drum Trebuie să mă uit Nu-mi place să vedem o şoarece cenuşiu transformată în trandafir.
Întro clipă a primit un mesaj de la Otilia, care se odihnea în Emirate.
Ion, mai bine ne despărţim. Am întâlnit pe altcineva. Nimic personal. Voi lua lucrurile.
Şi totul pe banii mei! Țiam plătit călătoria! Cete gândeşti să scrii? a izbucnit Ion, scriind cu mâini tremurânde un răspuns plin de înjurături.
Ionuţ, eşti în furie. Înțeleg. Când vei accepta inevitabilul, vom vorbi liniştit. Îţi blochez telefonul, căci emoţiile îţi stric frumuseţea. a trimis Otilia, iar apoi la blocat.
***
După ce investitorul a refuzat să investească, întro stare de dezolare, Ion a condus spre satul de lux în care locuia Anca. După câteva ore în mașină, fumat o pachet de ţigări, a așteptat să apară maşina scumpă şi stăpâna ei la poarta casei.
Ionuţ, ce cauţi aici? a întrebat Anca, nedumerită, când Ion a bătut de trei ori la uşă.
Am venit să văd cum ţiai pus viaţa la punct a răspuns el, bâlbâind.
Chipul Ancăi sa încruntat, dar curiozitatea a rămas. Ion dorea să afleÎn acea clipă, Ion a realizat că singura victorie reală era să-și recupereze demnitatea, a plecat singur pe drumul prăfuit și a lăsat în urmă ecoul unei iubiri pierdute și al unui destin reîncărcat de speranță.
