Îmi amintesc, ca de odinioară, când, după antrenament, Doina se grăbea spre casă, promisese soțului ei, Leon, să-i facă o ciorbă de pește. Intră în apartament și îl găsește pe Leon, așezat la masă, savurând un pahar de vin roșu.
Aha, nu e așa de simplu, așa? izbucni ea, încercând să-l stârnească. Lena, nu ai avut răbdare să mă aștepți? Hai să-ți fac măcar o gustare.
Nu, stai, am ceva de spus, răspunse el, cu o voce pe care Doina nu o mai auzise niciodată.
Niciodată nu văzuse așa pe soțul ei abătut, pierdut. Doamne, ce s-a întâmplat? se gândi ea.
Nu ştiu de unde să încep Eu îţi spun pe buze. Secretara mea, Cătălina, este însărcinată cu mine și eu plec la ea, recunoaște Leon, cu ochii în pământ.
Aşa de parcă ar fi dintro melodramă proastă, replică Doina, șocată. De când e cu tine?
De aproximativ un an. De îndată ce a venit, a început să-mi ofere atenție și eu nam rezistat. Tânără, frumoasă, plină de viață, exact ca tine erai când erai tânără. Mam îndrăgostit ca un copil! Voiam să-ţi mărturisesc, dar nu am avut curajul, şi te-am rănit
Acum nu mai am unde să fug, vom deveni părinţi. Ştii că miam dorit mereu un copil Ionuț, fiul nostru, e ca al meu, dar nu e din sânge. Îmi trebuie un moştenitor, săi transmit afacerea, înţelegi? Cu Cătălina mă simt din nou tânăr Poate criza de la mijlocul vieţii ma prins. Ai auzit de aşa ceva?
Sunt un nenorocit, recunosc. Dar nu te voi lăsa pe tine şi pe Ionuț. Apartamentul, maşina, totul rămâne al vostru; îţi voi da bani pentru studii, aşa cum am promis. Am cumpărat deja o casă, o am pe Cătălina pe nume, pentru că va naşte copilul meu.
Doina îşi încruntă sprâncenele, dar, cu o calmare ciudată, spuse: Înţeleg, e greu să rezisti pe o femeie frumoasă ca Cătălina, şi eşti cu adevărat un bărbat de seamă. Lăsarea copilului nu este o ruşine. Mulţumesc pentru ajutorul financiar, nu refuz, vreau să călătoresc și să trăiesc pentru mine.
Când pleci? Pot să te ajut cu bagajele? întrebă Leon, nedumerit, privind-o cumva liniştită. Niciun scandal, nici o isterie.
La revedere, dragul meu, mulţumesc pentru anii petrecuţi împreună. A fost frumos lângă tine! Viaţa are scenarii proprii Poate voi iubi pe altcineva şi voi fi fericită cu un nou bărbat. Hai, du-te, că Cătălina probabil se întreabă de ce te-am lăsat în viaţa ei.
Leon strânse în grabă valizele, zâmbi stânjenit şi se îndreptă spre lift. După ce a închis ușa, Doina se duse în bucătărie, scoase o sticlă de šampanie din frigider, o deschise, umplu un pahar şi îl sorbi. Soţul o părăsise. Cum sună absurd, îşi spunea ea.
Nici în gând nu ar fi crezut că se va întâmpla așa. Ani de zile trăiseră în pace; nu fusese dragoste pasională, dar exista ataşament, obișnuinţă, respect.
Bine, nu-i loc de plâns. Viaţă nouă, reguli noi! Voi găsi ceva de făcut, iar banii vor veni de la el. Nu are sens să refuzi banii cu ei vin şi oportunităţi. Trebuie doar să mă obișnuiesc cu statutul de abandonată.
Aşa că Doina se aruncă în vârtejul noilor impresii. Înscrise cursuri de dans după muncă, iarna mergea la muzee, la cinematograf, la antrenamente. Era bine că avea pe Irina, vecina singură, să-i fie tovarăşă.
Ionuț, fiul, studia în alt oraş şi venea rar. Doina rămânea singură, gătea ce îi plăcea, nu trebuia să se adapteze nimănui. Se ocupa de ce îi dorea, nimeni nu îi putea interzice. Nu se gândea la un nou bărbat și se simţea bine în singurătate.
Divorţul se desfăşură liniştit, fără ceartă. Întrun scurt moment o văzu pe Cătălina în holul tribunalului, o frumuseţe de temut gustul soţului ei în alegerile ei era de a se lăuda.
Leon trimitea lunar bani, aşa cum promisese. Doina îi era recunoscătoare pentru gestul generos. Știa că banii lui erau mulţi; afacerea prospera, şi el putea să o sprijine pe ea şi pe Ionuţ. Cătălina, se pare, nu ştia de asta, fără îndoială nu ar fi aprobat.
Un an trecu. Viaţa Doinei nu se schimbă dans, antrenamente, câteva călătorii în străinătate. Ajutorul lui Leon se opri, iar Doina nu se simţi confortabil să-l întrebe. Probabil Cătălina îi interzicea. Bine, se va descurca. Ionuţ câștiga decent, studia la universitate și îşi plătea singur cheltuielile.
Întro zi liberă, fără grabă, Doina se bucura de fiecare clipă. Găti ciorbă de pește, dar descoperi că nu mai avea pâine, un aliment pe care-l iubea. Se grăbi la brutărie şi se intersectă cu Leon.
Leon, ce faci pe aici?
Doina, salut! Trăiesc aproape Am cumpărat un apartament.
Asta da veste! Dar Cătălina cum e? Un copil? Cine sa născut?
O fată Povestea e ciudată. Cătălina fusese trimisă de un competitor, a câştigat încrederea mea, ma îndrăgostise, şi apoi a încercat să-mi transfere afacerea. După naşterea copilului, din emoţie iam cedat totul. Am păstrat o sumă în cont, pe care nu o ştia. În final, a scos afacerea din mână, a păstrat fata ce nu era a mea, iar competitorul a luat totul. Mam afundat întro poveste de rău de film.
Am cumpărat apartamentul, am găsit un loc de muncă, nu rău, dar viaţa mea veche nu se va mai întoarce. Nu-ţi pot mai oferi ajutorul. Iartă-mă, nu-ţi voi mai fi prieten, probabil mai rănit prea mult.
Doina simţi milă pentru el. Se uita la el, indiferent de starea lui. Eşti un prost, Leon! Hai la mine, am făcut ciorbă de pește, a ta preferată
Au vorbit cu sufletul la masa în care se întâlniseră de ani de zile, dar nu mai erau soţi, ci doar două persoane ce-şi împărtășeau amintiri. Din când în când păstrau legătura la telefon, fără să se gândească să reîntoarcă relaţia. Fiecare îşi trăia viaţa.
Doina a întâlnit la cursurile de dans un bărbat, sa căsătorit cu el şi a găsit fericirea. La invitat pe Leon la nuntă, el a venit şi chiar sa bucurat pentru fosta soţie. La petrecere a cunoscut sora mirelui. La şase luni, Doina şi noul ei soţ, la nunta lui Leon, dansau și râdeau.
Viaţa, se spune, e o surpriză. Nu trebuie să te închini la nenorociri şi să-ţi pui capăt speranţei. Nimic nu e sigur, dar trebuie să trăim şi să ne bucurăm de fiecare zi.
