Am încuiat ușa sălii de clasă cu cheia. Sunetul metalic a rezonat în liniște, ca un tunet sec.

Sorina, nu vom lua mult. Împachetează-ne la drum plăcinta ta de casă și două borcane de dulceață de vișine

Așa cum îți povestesc, copilăria fericită a lui Călinel a luat sfârșit când avea doar cinci ani.

Eşti un înger, Florica. Dacă nu erai tu, mama ar fi ajuns de mult la azil. Ţi-am rămas dator pe viaţă.

Cine ești tu?! Alina stătea cu gura căscată în pragul apartamentului său, fără să creadă ce vede.

– Ce-i bătrânica asta, mă? Am doar cincizeci cu coada de ani. Ce-aș să fiu eu de bătrână?

Seara la restaurantul Valul Dunării era una perfectă. Paharele de cristal sclipeau în lumina caldă ca mierea.

Nu mai ești fiica mea. Cine e și de unde vine, nare rost să știu. Mă rușinești. Mutăte în casa mamei

Ana, și toate kilogramele în plus ale tale? Nu e o problemă? mama lui Andrei nu se dă bătută.

Cândva, demult, pe o stradă din Chișinău, oamenii grăbiți treceau zilnic pe lângă băncile tramvaielor










