**5 ianuarie 2026 jurnalul meu** Așteptă, a spus el, și eu am răspuns cu un ce?. Am coborât o clipă la
Ancuța urăcea pe toată lumea. Mai ales pe mama ei. Știa sigur că, de îndată ce va ieși de la internatul
Să știi că nădejdea nu s-a stins peste noapte. A trecut un an întreg fără nicio veste despre el…
14 iunie 2026 Jurnal Astăzi am avut încă o discuție cu mama în bucătăria mică a apartamentului din Iași.
Alo, Ancuța, nu poţi veni, mă simt rău. Dan cu Doina au lăsat la mine pe Călin și au plecat la o cină
Măi, trebuie să-ți povestesc ceva ce-am auzit zilele trecute, de nu-mi vine nici acum să cred.
Ancuța, nu-ți face griji, nu vom lua mult. Împacheteazăne în drumul tău plăcinta cu mere și două borcane
Nu te întrista, Ștefan! Nu te gândi la lucruri amar; 2024 lai întâmpinat în stil! Așa se spunea atunci
Nu-i așa că acea femeie, cu chip de făcârdă însetată, e mama lui? îmi răsuna în minte glasul ei, cuvintele
A doua zi după înmormântarea soțului meu, soacra m-a dat afară din casă cu cei doi copii mici ai mei