Nu mai ești fiica mea. Cine e și de unde vine, nare rost să știu. Mă rușinești. Mutăte în casa mamei și trăiește ca adultă, să-ți asumi faptele.
Ilinca, ai auzit? Au venit niște colegi în delegație să ne ajute la ferme. Ce zici să mergem diseară la clubul Văduva de la Buzău? spuse fericită Mara, desfăcânduse pe scaun.
Mara, cefac? Și cu Vlad, cu cine rămân eu? Îl iau și pe el cu mine? chicoti Ilinca.
Sau să îi cer ajutorul mătușii Lia? întrebă cu grijă Mara.
Ilinca dă din cap fără să știe ce să răspundă.
Ce să zic! Încă nu-mi iartă mama că na născut un băiețel. Vezi ce voia? Să mă dea de Andrei, eu am renunțat la școală și am plecat la oraș. Nu mam înscris, dar mam întors cu un burta mare. Tot anul a fost supărată pe mine, abia în ultimele două luni a început să vorbească. Așa că, du-te cu cineva. Poate-ți aduci norocul și găsești un partener.
Mara oftă.
Bine, o să ies cu Tania. Iar mâine îți povestesc tot.
Olga a așezat micuțul să doarmă, apoi a ieșit pe verandă. Muzica de la clubul de la oraș se auzea până la ferestrele ei. Înfășurată întro pelerină, șia imaginat cum toată lumea dansează și se distrează. Mara probabil își va pune iar rochia cu imprimeu de tigru. Ilinca a zâmbit încet, parcă era o omidă cu pete de tigru. A Oftat cu melancolie și a mers la culcare.
Dimineața, la primele lumini, Mara a intrat în casă grăbită. Și, ca o nenorocire, mama Olgăi a sosit în vizită. Ilinca a pus degetul la buze, dar nu putea opri pe Mara.
E rău că nu ai fost ieri. Erau niște băieți acolo. Chiar unul ma condus, îl cheamă Vlad. Vorbăreț, cu simț de umor. Și astăzi am o întâlnire a aruncat Mara tot întrun singur respirație.
Mama Ilincăi, cu un ton critic, a întrebat:
E căsătorit, probabil?
Mara a ridicat din umeri.
Nu știu, nu am deschis pașaportul. Dacă e, să fie ceva de amintit.
Vai, fete, ce faceţi? Iată Andrei, ce nu-i nimic altceva decât un pretendent. Eu miam ratat fericirea, dar tu, Mara, încă poţi să-i învârti capul a exclamă mătușa Lia, plină de entuziasm.
Lăsă-mă, Lia, ce mai zici? Cui îi trebuie el? Și mamei lui în plus. Doamne, ce noroc săl avem! a exclamat Mara, încruntânduse.
S-a întors spre Ilinca:
Era un tip atât de frumos, nuți puteam lua ochii de la el. Toate fetele noastre erau fermecate. El a stat cu prietenii și a plecat singur, nici măcar nu a invitat pe nimeni la dans.
Și, dintrodată, mătușa Lia a zis, gândinduse:
Ilinca, tu ar trebui și tu să mergi la club. Eu o să stau cu Vlad. Poate întâlneşti pe cineva serios și de încredere. Vlad are nevoie de un tata. Nu căutaţi bărbaţi căsătoriţi. Ei simt cu nasul dacă e o femeie singură în faţa lor. Înţelegi?
Ilinca, cu ochii mari de uimire, a încuviințat cu un dinduntele și i-a sărutat pe mama. Apoi a mormăit:
Hai, dute, curăcelule.
Îmbrăcată în cea mai frumoasă rochie, Ilinca stătea cu prietenele și chicătea de bucurie, cum îi era dor de clipele fără griji.
Uitațivă! E el, a șoptit fetele.
Ilinca sa uitat curioasă în direcția lui și picioarele i sau cutremurat. Sa întors rapid și iși șopti lui Mara:
Cred că mă întorc acasă. Probabil Vlad plânge fără mine.
Mara a izbucnit în râs:
Ilinca, ce faci? Prima dată că pleci de la petrecere și nu ai dansat deloc!
Dar Ilinca a răspuns hotărât:
Merg. Voi fi acolo cu Vova, probabil. Nu te plictisi fără mine și a pornit spre ușă.
La prag, cineva a apucat mâna ei:
Vrei să dansăm, domnișoară?
Ilinca a încercat să îi retragă mâna:
Nu dansez.
Bărbatul a persistat:
Dă-mi un singur dans, te rog.
În cele din urmă sa întors și inima ia tresăltat. Era el, același tip cu care, printro întâmplare, îi schimba viața iremediabil. Părea că nu o recunoaște. Inima ia sărit în sus și a zâmbit:
Hai, dar un singur, că trebuie să plec repede.
El a rostit, învârtinduo în dans:
Înțeleg, probabil soțul tău e geloz?
Ilinca a răspuns sec:
Nu sunt căsătorită.
El ia clipit, iar o senzație ciudată ia tăiat respirația.
Deci am o șansă? a întrebat șiret.
Ilinca sa retras:
Nu spera la nimic și a ieșit din club.
Pe drum spre casă a plâns. Îl va ține în minte toată viața, parcă sa îndrăgostit la prima vedere, iar el nu a observat.
Mai târziu, în tren, sau întâlnit din nou. Ea era supărată că pierduse examenele la facultate și se întorcea acasă. El pleca către părinții lui în vizită. Văzând că Ilinca era abătută, a încercat să o înveselească.
Mă numesc Maxim. Mama mă cheamă Max, iar nepotul e Măsu. Ce-ți place?
Ilinca a zâmbit.
Măi pe Măsa îmi place mai mult.
El ia întins mâna:
Aproape că ne cunoașteam. Cum te numești, ființă frumoasă?
Ea a răspuns:
Ilinca.
Maxim a încuviințat serios:
Asta e un nume regal.
A povestit, cuvinte cu cuvinte, cum pierduse examenele și cum mama îi va aminti de asta ani de zile.
Pregăteștete pentru iarnă și mai încearcă, iți zic eu ia sfătuit Maxim.
Ilinca sa bucurat:
Serios? Nu mam gândit la asta. Mulțumesc.
El a privit-o adânc:
Cu plăcere. Cineva ția spus că ești foarte frumoasă?
Ilinca sa înroșit.
Eu sunt doar normală, nu exagera. Dar mulțumesc totuși.
Maxim sa apropiat.
E adevărat, și, fără să-și dea seama, a sărutat-o. Ilinca a simțit o amețeală dulce. Maxim a plecat mai repede.
Te voi găsi cu siguranță a promis el.
Mai târziu și-a dat seama că nici măcar nu ia cerut adresa.
Anul următor a aflat că așteaptă un copil, iar mama, cu o voce amară, ia spus:
Nu mai ești fiica mea. Cine e și de unde vine, nu știu. Mă rușinești. Mutăte în casa bunicii și trăiește ca adultă, să-ți asumi faptele.
În timpul sarcinii, Ilinca a lucrat la bibliotecă. A terminat concediul de maternitate și, când a ieșit din maternitate, Mara a fost acolo să o primească. Mama nu a venit deloc. Când Vlad a împlinit cinci luni, inima Ilincăi nu a mai putut rezista și a apărut.
Nu e din rasa noastră a concluzionat ea.
Totuși a început să vină mai des, aducând jucării nepotului.
De ce atât de devreme? a întrebat mama. Nu era nimic interesant. Cum e Vlad?
Mama a zâmbit.
Somn ușor, micuțul tău. Dacă ești aici, eu mă întorc acasă.
Ilinca a închis ușa și a încercat să adoarmă, reușind doar dimineața. Obosită, lăuda pe fiu. Vlad se încăpățâna să nu mănânce terci.
Nu vei crește dacă nu mănânci, cum tatăl tău. El e puternic și frumos.
Ești tu despre mine? Mă bucur. Așa înțeleg că e copilul meu? a auzit Ilinca din hol.
A lăsat lingura.
Tu? De unde? a zâmbit Maxim.
Țiam spus că te voi găsi. Nu știam că în acest timp am născut un băiat. Eram atât de prins în impresie că am uitat să întreb unde locuiești. Poate destinul ne-a unit.
Vlad a chicotit cu veselie.
Dimineața, mama a găsit o Ilinca fericită alături de un bărbat necunoscut, ținândul pe micuț pe umeri.
E el? a întrebat mama.
Da a răspuns Ilinca, zâmbind larg.
Mama sa apropiat de Maxim și ia întins mâna:
Eu sunt Liviu, genunchiul meu va veghea strâns.
Maxim ia strâns mâna serios și a dat din cap:
Înțeles.
Așa că, dragă, îți las povestea asta să o citești când vrei. Hai să știi că viața poate să-ți dea surprize când nu te aștepți.
