English2 – Page 70 – Group News

— Mihai, așteptăm cinci ani. Cinci. Medicii spun că nu vom avea copii. Dar aici…

Mihai, am aşteptat cinci ani. Cinci. Medicii ne spuneau că nu vom avea copii. Şi iată Mihai, uităte!

Am culcat cu iubitul meu fără să știu că murise cu două zile în urmă — acum port copilul fantomei saleÎn dimineața următoare, când am simțit primele mișcări ale copilului, am auzit șoptirea lui în ureche, îndemnându-mă să descopăr secretele lumii de dincolo.

**Episodul 1** Jur că l-am văzut. L-am atins. L-am sărutat. L-am simțit. Respirația lui era caldă, buzele-i

— Mamă, poate ar trebui bunica să plece și să se piardă? Atunci toată lumea va fi mai bine, — a spus cu provocare Mara.

Mamă, până când o să te mai pui pe laude? De azi încolo ne vei aminti totul? răspunse cu o voce tăiată

— Mamă, poate bunica să plece şi să se piardă? Atunci toţi vor fi mai bine, — spuse Măriuca cu provocare.

30 aprilie 2026 jurnalul meu Mamă, câteodată poţi să nu mai păstrezi totul în minte? O să ne urmărești

Te văd, nu te ascunde! Ce cauţi în blocul nostru? – Pisica privea cu vinovăţie, în tăcere, în timp ce-şi strângea lăbuţele îngheţate de pe blana ei, la marginea micii troliţe de gheaţă topită, parcă spunând: am greşit, e o greşeală, iertaţi-mă…

Exact când acel motan rătăcitor a apărut în curtea casei, nimeni nu-și amintea de el. Trăia în liniște

Te văd, nu te ascunde! Ce cauţi în blocul nostru? – Pisica privea cu pocăință, în tăcere, în timp ce îşi freca lăbuţele grele de îngheţ pe marginea mică a cristalinului de gheață topită de pe blana ei. Parcă spunea: am greșit, se întâmplă, iertaţi-mă…

**15 februarie 2026 Jurnal personal** Astăzi am readus în minte apariția acelui pisoi zburdalnic, care

Fiica și ginerele meu au murit acum 2 ani – apoi, într-o zi, nepoții mei au strigat: «Bunico, uite, ei sunt mama și tata noștri!»

Fata mea şi ginerele meu au murit în urmă cu doi ani apoi, într-o dimineaţă, nepoţii mei au strigat

Continuarea poveștiiÎn urmă, eroul descoperi o cheie veche, ascunsă sub strălucirea aurie a luminii ce se filtrează prin ferestrele vechi ale catedralei.

Dimineața m-am trezit tot lângă marginea aceluiași pat în care am sfârșit noaptea. Ochii îmi ardeau

Continuarea poveștiiÎn cele din urmă, eroul descoperi cheia ascunsă în inima pădurii, deschizând calea spre un nou început magic.

În dimineața aceea m-am trezit din nou pe marginea aceluiaşi pat, acela pe care în timpul nopţii lam

– Deci, mă veţi trimite înapoi la orfelinat?

Ei, mă duci înapoi la grădiniță? Mătușa a zis că aţi luat grabă, că nu ştiau că e să vină un copil.