Ei, mă duci înapoi la grădiniță? Mătușa a zis că aţi luat grabă, că nu ştiau că e să vină un copil. Iar eu nu sunt al lor
Mariana stătea lângă plită şi prăjea clătite. În curând, Mihăiţă, soțul ei, se va întoarce de la muncă și toată familia va lua cina în jurul mesei.
De ce e Ştefan atât de liniștit astăzi în camera lui? De obicei, când Mariana întinde clătitele preferate ale lui, băieţelul se învârte lângă ea, îi scapă în ochi și roagă:
Mămico, încă o clătită, te rog?
Mariana îi dă una, Ştefan pare să fi mâncat destul, dar în scurt timp revine și, cu glasul plin de bucurie, desfăşoară fiecare silabă:
Mamaăachio, încă una, vă rog!
Mariana înţelege că Ştefan este deja sătul, doar că vrea să rostească iar și iar cuvântul cald, minunat mama. De obicei, ea lăsa spatula şi clătitele deoparte, îl ridica în braţe; nu era încă prea greu, avea numai cinci ani. Îi spunea:
Hai, puşule, să-l întâmpinăm pe tata când se întoarce de la muncă?
Ştefan răspundea vesel:
Da, mămico, să-l întâmpinăm pe tata! şi în ochii lui licărea încântarea. Nu ştia încă cuvintele mari mamă şi tata, nu le avusese pe niciuna dintre ele, iar acum erau ale lui.
Acum Ştefan are propria cameră, propriul pat și chiar un perete de joacă cu leagăne cadoul de la tata! În plus, are maşinuţe, robot, seturi LEGO și alte jucării, toate ale lui, ale Ştefanului, şi nimeni altcineva. Seara, mama îi citeşte poveşti, îi mângâie capul şi îi spune că îl iubeşte. Ştefan deja a înghiţit o porţiune mare de iubire şi aproape a uitat ce era înainte.
Mariana voia să-l cheme pe băiat, dar micuţul a dat o mică lovitură în buric.
Mariana a pus mâna pe el şi fetiţa a împins din nou.
Doamne, Mariana se roagă zilnic pentru acest dar neaşteptat, să fie totul bine. Au ales deja un nume pentru fetiţă: Mihăiţă a spus să fie Catrina. Părintele are o bunică pe nume Vasilica.
Se spunea că Mariana nu putea avea copii și că ei, Mihăiţă şi Ştefan, au luat copilul la grădiniță; după un an, să vină şi o fetiţă! Mariana s-a pierdut în gânduri și aproape a uitat să întoarcă clătita. A strigat:
Ştefan, băbuţel, de ce ești așa de tăcut azi?
Dar din nou tăcere. Nu a auzit pe nimic?
Mariana a oprit plita şi s-a îndreptat spre camera copilului.
Paradoxal, lumina era stinsă în încăpere. Unde e Ştefan?
Dintr-odată a auzit un zgomot. Mariana a aprins lumina şi l-a zărit pe Ştefan, așezat pe canapea, cu geacă şi căciulă. În mâini avea un rucsac plin cu maşinuţele lui preferate.
Ce faci în întuneric? a exclamat Mariana, zâmbind, Hai să te ridici, să te dezîmbraci, vrei să pleci în călătorie? Hai să mâncăm clătitele cu smântână și pastă de zahăr, hai, Ştefan, ce faci așa de serios?
Ştefan nu a şters niciun zâmbet, privea într-un punct cu ochi de adult şi apoi a întrebat brusc:
Pot să iau cu mine toate aceste jucării? Pentru că nu-i trebuie maşinile?
Ce zici, Ştefan? Ce sa întâmplat, puşule? Unde te duci? cuvintele i sau scurs din gură, iar mâinile Mariei sau lăsat căzând. Se întrebă dacă nu cumva nu e o mamă bună şi dacă Ştefan nu simte dragostea ei. Poate era gelozie pentru sora care va veni? Şi totuşi, ieri era atât de fericit.
Ei, mă duci înapoi la grădiniță? Mătușa a zis că aţi luat grabă, că nu ştiau că vine un copil. Eu nu sunt al lor
Ochii lui Ştefan erau umezi; abia se ținea şi privea în lateral.
Ştefan, ce-ai zis? Ce mătușă? şi atunci Mariana îşi aminteşte de vecina pe care a întâlnit-o zilele trecute. S-a gândit să rostească: Slavă Domnului, copilul nostru vine curând, şi a arătat cu ochii spre Ştefan. V-aţi grăbit, Maricică, vaţi grăbit!
Mariana era sigură că Ştefan încă nu înţelegea. Sa despărțit politicos de vecina nepoliticoasă, fără să se certe cu el. Dar Ştefan, la urmă, a prins totul.
Și apoi a gândit: Sunt străin, cum să mă simt singur!
Mariana la îmbrăţişat strâns; la început el sa împins, apoi sa prăbuşit pe ea și a plâns.
Băbuţel, nu înţelegi, mătușa nu ştie nimic, noi cu tata te iubim mult și nuţi vom da pe nimeni!
Mariana ia scos geaca și căciula, iar ei, încă îmbrăţişaţi, au stat tăcuţi pe canapea.
Când sa născut Catrina, Ştefan şi tata au rămas singuri acasă să se ocupe de treburile gospodăreşti, apoi au plecat să se alăture mamei şi surorii.
Ştefan se temea să nu nu-i placă sorei.
Dar când a văzut cât de mică era, a chicotit cu milă. Mămică, cum să o laşi pe cea mică fără frate mai mare? O voi învăţa să joace cu maşinuţele, o să ne distrăm amândoi!
Acum Ştefan nu se desprinde de sora lui, aşteaptă să crească, iar părinţii vor muta Catrina în camera lui. Între timp el e primul ajutor al mamei
În acea seară, mama la chemat:
Ştefan, am luat Catrina, să mergem repede să-l întâmpinăm pe tata.
Ştefan, deja îmbrăcat, stătea în hol, pregătit:
Mămică, voi ţine uşa deschisă, să ieşi cu şnurul!
Au coborât cu liftul, au ieșit şi, dintro dată, în hol a intrat aceeaşi femeie.
Ştefan ia strâns mâna Mariei mai tare, parcă se emoționa.
Băbuţel, tu ești bărbatul, ajută mătușa, cheamă liftul, vezi că bagajele-i grele.
Bine, mămică! a răspuns Ştefan mândru, a chemat liftul pentru femeia cu bagaje și a alergat să o ia după mamă.
Mâine e weekend şi toată familia merge în parc. Păcat că Catrina e încă mică, dar curând va crește și vor merge împreună la atracţii. Ştefan, ca frate mare, o va ţine bine în braţe dacă se va speria. Pentru că fratele și sora sunt pentru totdeauna!
Apreciaţi și lăsaţi-vă părerile în comentarii!
