English2 – Page 67 – Group News

– Nimic, Slavko! Nu fi trist! Dar anul Nou l-ai întâmpinat superb!

Nu-ţi face griji, Ion! Nu fi supărat! Cel puţin ai sărbătorit Anul Nou în stil! Aşternut de mult timp

„Nu poate locui aici, nu e nimeni pentru noi – aud cum fiica soțului meu îi spune cu voce tare fratelui ei că trebuie să mă scoată din casa în care am locuit ultimii 15 ani. – Stai, Marina, nu e așa de simplu. Unde va merge mătușa Tâmara acum? – spune Iurii, fiul soțului meu, pe care l-am considerat mereu mai omenește și mai cinstit decât sora sa; după 15 ani de căsnicie am reușit să observ ceva. Recent a murit soțul meu. Copiii lui din prima căsătorie au sosit și au început imediat să împartă moștenirea. În principiu, moștenirea nu e mică: casă, grădină, garaj, mașină. Nu am pretins nimic în mod special, dar, sincer, nu m-am așteptat să fiu dată afară din casă atât de repede.”

Nu poţi să mai locuieşti aici, nu eşti nimic pentru noi aud cum fiica soţului meu, cu vocea lui de tunet

Costel, ești în sac? Crezi că te invit să locuiești la mine doar pentru bani? Îmi pare rău de tine, și gata.

Costel, ești nebun? Crezi că te invit să locuiești la mine doar pentru bani? Îmi pare rău pentru tine, și gata.

— Mamă, tata, salut, ne-aţi chemat să venim, ce s‑a întâmplat? — Marinca şi soțul ei, Toloi, au pătruns brusc în apartamentul părinţilor.

Mamă, tată, salut, ne-aţi chemat, ce sa întâmplat? Marinela și soţul ei Tudor au intrat în apartamentul

Fiica mea vitregă m-a invitat la un restaurant – Am rămas fără cuvinte când a venit momentul să plătesc notaCând am deschis portofelul, am descoperit că biletul era mult mai mare decât mă așteptam, lăsându-mă să mă întreb dacă invitația era cu adevărat gratuită.

Nu mai auzisem de fata mea vitregă, Ileana, de o eternitate. Când, așazise, ma invitat la cină, mam gândit

Trezindu‑se în miezul nopții, Larisa simţi un gol lângă ea. Dezorientată, îşi întinse mâna, sperând să simtă căldura familiară a soțului ei, Ștefan.

Trezindu-se în miez de noapte, Sânziana simţi un gol apăsător lângă ea. Desfiră mâna, întinzânduși degetele

Ginerele a amenințat că nu-mi voi vedea fiica dacă nu vând casa mamei.

Îmi amintesc cu o anumită melancolie de acea perioadă când am trăit jumătate de secol în singurătate.

Fericirea blocului vechiÎn curtea blocului, copiii își împart prăjiturile de la bunica, iar fiecare zâmbet aduce lumina unui nou început.

10 aprilie 2026 Jurnal Așteptam pe Mihăiță să se întoarcă de la uzină și mam așezat la masa din bucătărie

— Nu ești din familia noastră — spuse socra și a pus carnea de pe farfuria norei înapoi în oalăNora, cu ochii înlăcrimaţi, îşi strânse mâinile tremurânde şi, în tăcere, se jură să-şi câştige locul în cămin.

13 octombrie 2026 Astăzi am simțit cum se desprinde din mine un fir de speranță, lăsat să se destrame

Ana și mama ei stăteau pe un pat vechi, bine încălzite de haine în iarna grea, soba singură încălzind casa. – Nu-ți face griji, mamă, vom reuși. Nu vom pieri. Îți dau acum leacurile. Ana, cât a putut, liniștea pe mamă, deși nu era chiar mama ei – soacră, și totodată fosta soacră. Aproape fosta…

Doina și mama ei stăteau pe vechiul pat din casă. Amândouă erau bine îmbrăcate, deși afară era iarnă