Doina și mama ei stăteau pe vechiul pat din casă. Amândouă erau bine îmbrăcate, deși afară era iarnă grea și în căsuță abia dacă focul de la sobă încălzea.
Nu-ți face griji, mamă. Totul va fi bine, vom scăpa de necazuri. Acum îţi dau un remediu, spunea Doña, încercând să îşi liniștească mama, deși nu avea pe nimic altă mamă decât soacră și încă și puțină. Aproape de o mamă adevărată.
Așa se întâmplă că locuiau în trei: mama, fiul și nevastăsa Doña.
Doña s-a căsătorit târziu, la treizeci de ani. Era deja a doua soție a lui Dinu. Nu a distrus nici o familie când au început să iasă împreună, pentru că Dinu era deja despărțit.
Soacra, Maria Arcadiu, i-a plăcut imediat. Iar ea a fost la fel de încântată o femeie năzdrăvană, caldă, cu brațele de îmbrățișat. Doña rămăsese orfană de părinţi de mică şi nu mai avea pe nimeni. În Maria Arcadiu a găsit pe cineva care să-i fie ca o mamă.
Sunt nişte comploturi, spunea Dinu despre ei.
Cinci ani de căsnicie au trecut ca o clipă. Apoi Dinu a devenit dur, aprins, şi începea să strige la Doña și la mamă. Cauza? O amantă. Dinu se întorcea târziu, cu ochii roșii de băutură.
Întro zi a spus că vrea să divorțeze, dândui două zile pentru a-și strânge bagajele. Doña abia dacă reuşea să plece când a intrat amanta lui Dinu, cu o valiză la picior.
Poate că amanta voia să se întâlnească cu fosta pentru a arunca insulte, dar nu a reuşit. Era o blondă înaltă, cu buze mari şi gene exagerat de lungi, pe care le flutură cu greu.
Doña nu a putut să nu râdă:
Ma înlocuieşti cu o păpușă cu gene de vacă? Să-ţi fie noroc cu ea, eu nu regret nimic.
Dar e amuzantă. Iar voi, cu mama voastră două bunică, două găini.
Bine, eu nu, dar de ce-i insulţi pe mamă?
Zăi, mama mea o să rămână cu noi? a chicăit amanta, fluturând genele ca o pasăre confuză. Săo ia ea. De ce ne trebuie mama?
Da, mamă, şi ţia venit timpul. Nu te împiedica să vii la mine.
Unde săi merg? Am dat toate banii de la vânzarea apartamentului ca să construieşti această casă, a strigat mama, strângânduse în piept.
Nu am nevoie de concerte, să ştii. Stai în camera ta, dar nu ieşi din ea. De acum, Albina va fi stăpâna casei.
Dragă, lăsaţile să plece amândouă.
Este mama mea!
Mama ta? Vrei să spui că o să am o soacră? Ooo dragă.
Doina sa săturat de certuri.
Mamă, vii cu mine la sat?
Mai bine la sat decât cu un fiu așa și cu …
Stai puţin. Strâng rapid lucrurile tale.
Nu uita de medicamente și de cutia mea și de poșeta.
Doina a luat încă o valiză şi, în grabă, a pus tot ce avea: cutie, poșetă, medicamente, acte, lenjerie, haine.
Luaţi tot cevoi. Nu vrem nimic de la alţii, a spus Albina, cu un ton blând. Adevărat, draguleţul meu?.
Dinu urmărea în tăcere, incapabil să facă ceva. Ştia că mama nu îi va ierta niciodată, poate chiar nuo va ierta deloc, pentru că ea e totuşi mama.
La jumătate de oră, Doña sta lângă mașină. Maria Arcadiu era deja pe bancheta din spate, ştergând încet lacrimi, fără să se uite spre fiul ei, doar suspinând adânc.
Cum o să trăim de acum, drăguţa mea?
Totul va fi bine. Am puţine economii. Până găsesc un job, ne vom descurca. Tu ai pensia. Vom ajunge la pâine cu unt.
Au ajuns în satul Bălănești, locul unde Doña şiși petrecuse copilăria. Era încă frig, aşa că Doña a aprins soba, a adus apă şi a pus ceainicul pe foc.
Cum de te descurci așa bine? Parcă ai trăit toată viaţa aici.
Bunicul nea învăţat tot. Noroc că am cumpărat provizii. Nu trebuie să mergem la magazin. Nu îmi place să mă bat în bară cu sătenii.
Peste timp, căldura a început să pătrundă în casă.
Mâine curăţăm tot.
Se auzeau bătăi la uşă.
A venit vecina? Nu teai mai văzut mult. Maşina ta stă aici. Ce faci în iarnă? Probleme?.
Totul e în regulă, unchiul Mihai. Făcând totul bine. Dupăam să-ţi povestesc. Hai să bem ceai.
Voiam săte invit, dar eşti singură? spuse el, observând o femeie lângă ea.
Asta e Maria Arcadiu. Iar el e unchiul Mihai, a prezentat Doña.
Orice ai nevoie, spunemi.
Deocamdată nue nevoie de nimic. Mulțumesc.
A trecut o săptămână şi casa a devenit curată şi primitoare.
Știi, Doña, eu tot am fost din sat. M-am căsătorit cu un orașean. El a murit când aveam douăzeci şi trei de ani, eu am vândut apartamentul. Fiul meu mia promis că voi locui cu el. Uite ce sa întâmplat.
Nu plânge. Ştiu că e greu. şi mie numi este bine. Poate vor apărea nepoţi.
De la el? Doamne, nu! Şi Mihai cu cine locuieşte?
Singur. Soţia lui a înecat, copilul a fost salvat de vecini. A rămas singur. Nu sa mai căsătorit. Nu are copii. Trăieşte cu bunicul, care este chiar mai tânăr decât el. E la fel ca al tău.
A trecut cam o lună fără săi audă pe Dinu. Nu a sunat nici pe mamă. Întro zi, telefonul lui Doña a sunat de pe un număr necunoscut.
Doña?
Da.
Soțul dumneavoastră a murit.
Sunteţi în eroare.
Nu greşesc. Dinu Nu era deloc sobru și a pierdut controlul la volan. Poate fi neplăcut pentru voi, dar mergea cu o fată. Ea a supraviețuit, a sărit din mașină nepătată. Veniţi săl identificaţi.
Doña şi Maria Arcadiu erau în şoc. Ce să le spui? Ce să facă? Unchiul Nicu omul de încredere îi va ajuta.
Doña, ce sa întâmplat, nuţi dau de gol.
Mamă, nuţi face griji, aşeazăte. Dinu nu mai este.
O, Doamne a exclamat Maria Arcadiu, cum de sa întâmplat? Eu sunt vinovată! Lam lăsat.
Mamă, el tea alungat!
Da, ma alungat. Dar eu sunt mamă. O, ce nenorocire.
Merg la identificare. Unchiul Mihai va fi cu voi, eu rămân aici.
Eu vin cu tine.
Eu vin cu voi, a spus unchiul Mihai. Vom merge cu mașina mea. Nu e de discutat.
Înmormânarea a trecut. Doña şi Maria Arcadiu au mers la casa fiului lor. Acum, el trebuia să le lase moştenirea: casa mamă şi soţie. Dinu nu a reuşit să depună cererea de divorţ, niciodată nu a avut timp pentru dragoste, petreceri şi botezuri. Unchiul Mihai îi însoțea pretutindeni.
Sunt cu voi, voi sunteţi femei. Poate va prinde vreun ajutor.
Casa se schimbase întrun lună: haine murdare peste tot, vase murdare pe podea, miros de bere veche şi ceva putrezit.
Şia făcut asta fiul meu! Nu a fost aşa niciodată. Ce grozav a făcut!
Ce faceţi aici? E casa mea, plecaţi! a ieșit din dormitor o fabulă cu buze mari şi gene enorme. Alături a apărut un bărbat dezbrăcat, cu păr lung şi părul zburlit.
Arătaţi-mi actele casei! a intervenit unchiul Mihai.
Ce acte? Soțul meu a murit. Şi noi nici nu am avut nuntă!
Nici o despărţire nua fost!.
Nuntă am sărbătorit în avans. Acum totul e al meu!.
Destul cu halucinaţiile! Plecaţi de aici! E cineva altcineva?
Bărbatul a plecat în tăcere. Unchiul Mihai sa asigurat că Doña nu va lua nimic.
Trebuie să verificăm actele. Poate există un testament sau alt proprietar. Trebuie să schimbăm şi lacătele. Poate acea blondă are încă cheia.
Actele erau în regulă. Lacătele au fost schimbate.
Multe dintre lucruri au trebuit aruncate. Unchiul Nicu i-a însoțit pe Doña şi pe Maria Arcadiu peste tot.
Îmi pare rău că vă întoarceţi aici. Mă obișnui cu voi.
Ne vom întoarce. Şi tu, unchiule Mihai, vino și tu.
Mă întorci în tinereţe. Masha seamănă cu fosta mea soție.
Şi eu am observat, unchiule Nicu, cum te uiţi la ea. Şi ea la tine. O, oare aveţi o poveste de iubire?
Așa şi e, a zis bărbatul, cu un zâmbet.
Un an mai târziu, Mihai şi Maria sau căsătorit. Lea fost bine împreună, lea fost bine şi cu Doña, pe care o tratau ca pe o fiică. Şi ei au nepoţi!
Doña a devenit mamă, deși nu sa căsătorit vreodată. A crescut două copii pe care ia preluat în grijă un frate şi o soră, pe care nu lea putut despărţi. A vrut un singur copil, dar a ajuns cu doi.
Părinţi şi rude nu se găsesc doar la naştere sau în copilărie. Uneori, circumstanțele ne aduc pe lângă ei.
Ce părere aveţi? Scrieţi în comentarii și daţi un like. Comentariile și likeurile ne încurajează să scriem în continuare!
