English2 – Page 59 – Group News

Un fiu nerecunoscut e mai rău decât un străin (poveste simplă)

Maria Ciochină, bunică de 84 de ani, se așeza pe stația de autobuz din apropierea căsuței ei din satul

Nu mă dați la azil! — Lasă glumele, Alisa, nici să nu te gândești! — răbufni cu ciudă Claudia Ștefă…

Ne-au trimis bunica la azil Nici să nu te gândești, Doinița, să nu te aud! Ecaterina Stănescu a împins

— Îți va strica toată viața, — o sfătuiau rudele pe Natașa să nu‑l ia pe fratele ei sub tutelăNatașa, însă, își încrucișă brațele și, cu o voce hotărâtă, de luat de grijă pe fratele ei, hotărî să înfrunte orice obstacol.

Ancuța, nu te grăbi, gândește-te încă o dată își spunea mătușa Liza, cu glas de ecou în camera cu ferestrele închise.

„Îți va strica viața de tot” – i‑au avertizat rudele pe Natasha să nu‑și ia fratele sub ocrotireÎn ciuda avertismentelor, Natasha a ales să-l protejeze pe fratele ei, convinsă că dragostea și devotamentul ei vor învinge orice obstacol.

Anca, nu te grăbi, mai gândeștete o dată, îi spunea nepoatei mătușa Liza. Ce dacă nu vei face față?

Tot ce rămâne dupăDupă ce lumina s-a stins, satul a rămas în tăcere, așteptând să renaască din cenușa amintirilor.

Mamă, vin repede. Douăzeci de minute, nu mai mult stăteam în ușa salonului, încercând să zâmbesc, dar

Tot ce rămâne dupăRămân doar amintirile și ecoul pașilor mei în casa veche, acum pustie, cu ferestrele spartă de vânt.

Mamă, vin repede. Voi sta doar douăzeci de minute, nu mai mult spuneam eu, stând în pragul camerei, încercând

Gustul pâinii de acasăÎn timp ce aroma se răspândea prin casa veche, bunica își ridică mâna și îmi înmână o felie caldă, încă aburindă, care îmi aduse amintiri din copilărie.

Când Sânziana sa întors în satul Văleni, nimeni nu a recunoscut-o la prima vedere. Treizeci de ani trecuseră.

Gustul pâinii de casăPe masa de lemn vechi, aroma caldă a pâinii proaspăt coapte se împletea cu poveștile de odinioară, iar fiecare mușcătură dezvăluia un fragment din sufletul familiei.

Când sa întors la satul nostru Doina niciunul nu a recunoscut-o imediat. Treizeci de ani au trecut.

Văduva cu cinci copii. Poveste.

Nu poţi să nui iubeşti pe copiii tăi, îşi spune Ana, străbătând drumul acoperit de zăpadă de lângă blocul

Văduva cu cinci copii. PovestireÎntr-o dimineață rece, în timp ce își pregătea micul dejun pentru cei cinci copii, a găsit, ascunsă sub o carte veche, o scrisoare misterioasă care promitea să schimbe destinele lor pentru totdeauna.

Nu pot să nu iubesc copiii, mă gândeam eu, Mădălina, în timp ce mă strecuram pe poteca acoperită de zăpadă