Ne-au trimis bunica la azil
Nici să nu te gândești, Doinița, să nu te aud! Ecaterina Stănescu a împins cu forță deoparte farfuria cu terci de ovăz. Ce vrei, să mă duci la azil, la casa de nebuni?
Acolo să mă chinuie cu injecțiile lor, să mă acopere cu perna ca să nu țip? Nu vedeți așa ceva!
Am tras aer în piept și am evitat să mă uit la mâinile tremurânde ale bunicii mele.
Bunico, nu-i azil, nu-i nimic de stat. E o pensiune privată, e la marginea pădurii, asistentele sunt non-stop acolo.
Ai radioul, televizor mare și o grădină frumoasă. Aici stai numai singură, tata e mereu la serviciu.
Știu eu ce fel de companie e acolo, a scrâșnit bătrâna, reașezându-se pe perne. Te lasă în drum, îți iau casa, apoi mă aruncă în șanț. Să-i spui lui Vasile că n-ajung vie acolo. Să aibă grijă el de mine, că doar e fiul meu sau nu?
Eu l-am crescut, n-am dormit nopți la rând când avea febră și pojar! Să facă și el la fel pentru mine.
Tata lucrează pe rupte, două locuri de muncă, doar ca să-ți cumpere medicamentele! Are cincizeci și trei de ani, tensiunea îi sare, n-a mai văzut un film la cinema de trei ani, nici nu mai zic de concediu!
Nu contează, a tăiat scurt Ecaterina Stănescu, strângând buzele. E tânăr încă, lasă că rezistă el.
Iar tu și mai bine taci, găina nu învață cocoșul să cânte. Șterge-mă pe jos, că ai făcut mizerie destulă!
M-am retras pe hol și am oftat zgomotos. Cum să mă înțeleg cu ea?!
Tata a intrat pe la șapte seara, nu și-a scos imediat încălțările, s-a așezat pe taburetul din hol și a privit în gol.
Tată, ești bine? am ieșit să-i iau sacoșa grea cu alimente.
Sunt bine, Doino. Am multă treabă la depozit, vine finalul de an. Cum e bunica?
Ca de obicei. Iar scandal cu pensiunea. Zice că vrem să o pierdem pe drum.
Tată, nu mai putem așa. Am calculat cheltuielile lunii pe mâncare ne-au rămas vreo 300 de lei.
Am de plătit căminul, manualele
Vedem noi, a ridicat greu Vasile din umeri și a început să se descalțe. Mi-am luat de lucru suplimentar. Lucrez pe ture de noapte la pază, o zi da, una nu.
Ești nebun?! Când mai dormi? O să cazi din picioare!
Tata n-a zis nimic. S-a dus în bucătărie, a pus apă la fiert.
A mâncat?
Jumătate a revărsat pe pat, am schimbat lenjeria.
Bine. Tu du-te și învață, te pregătești de sesiune. Eu o să am grijă de ea.
L-am privit cum mergea șchiopătând spre camera bunicii.
Mă durea sufletul. Îl vedeam cum, din bărbatul puternic și vesel de odinioară, ajunsese o umbră.
Nu mai zâmbea, nu-l mai interesa nimic
***
După încă o săptămână, a fost și mai rău. Tata a venit acasă foarte târziu, abia se ținea pe picioare. Imediat m-am alarmat.
Tată? Ți-e rău?
N-am nimic, Doino. Mi s-a făcut amețeală în autobuz, era prea cald.
Hai, stai un pic. Îți verific tensiunea.
Pe tensiometru: 180 cu 110. Am întins mâna după pastile.
Mâine nu te duci nicăieri. Chem medicul acasă.
Nu pot, a schițat tata o grimasă. Mâine vine controlul, dacă lipsesc, pierd prima. Au și mărit impozitul pe apartamentul bunicii.
Vinde-l, tată! am șoptit să nu mă audă bunica. Vinde garsoniera ei din Florești. Șase sute de mii de lei e o sumă uriașă pentru noi. Scăpăm de datorii și angajăm o îngrijitoare bună.
Tata a oftat.
Mama nu vrea să semneze nimic
Dar ea n-a mai fost acolo de cinci ani! Ce să facă cu ea, dacă nu mai poate umbla?
N-a apucat să răspundă, că din camera alăturată s-a auzit zgomot ascuțit.
Ecaterina Stănescu lovea cu cana în noptieră.
Vasile! Vino aici! Cu cine șușotești acolo? Vorbiți iar de mine, nu? s-a auzit glasul ei.
Tata a oftat, a luat pastila și s-a dus la ea.
***
Cu șase ani în urmă, tata avusese o iubită. Maria, blândă, caldă, ne vizita, aducea plăcinte, făceau planuri să meargă la un hotel la munte.
Totul s-a sfârșit când bunica a rămas la pat. Maria a vrut să ajute, dar bătrâna i-a făcut viața un iad.
Ehei, a venit la totul gata! Vrea să-mi ia copilul! urla pe toată scara, făcea crize când tata avea vreo întâlnire cu Maria. Să o alungi, n-ai ce căuta cu ea! Ieși afară!
Maria a plecat. Tata n-a încercat să o oprească.
Seara, când pregăteam pentru examen, a sunat telefonul fix. Tata încă nu ajunsese acasă.
Alo?
Cu domnul Vasile Stănescu? s-a auzit un glas baritonal.
Nu, sunt fiica lui. Ce s-a întâmplat?
Domnișoară, suntem de la personal. Tatăl dumneavoastră a leșinat la ședință. A venit ambulanța, l-au dus la spitalul municipal. Notați adresa.
Tremurând, am scris adresa pe marginea caietului de curs. Nici n-am apucat să pun receptorul, că bunica a început să strige.
Doino! Cine era la telefon? Unde-i Vasile? Să-mi aducă un ceai, mi-e sete!
Am intrat la ea. Bunica era tolănită între perne, încruntată.
Tata e la spital, am spus scurt.
La spital?! a încremenit un pic, apoi a zis repede: Ei, asta-i. I-am făcut eu rău, nu? Dumnezeu l-a pedepsit că a țipat la mine ieri.
Oricum nu-mi pasă mie! Cine mai are grijă de mine acum? Hai, pune ceaiul la foc.
N-am zis nimic și am ieșit.
***
Trei zile m-am rupt între spital și casă.
Tatălui meu i-au diagnosticat criză hipertensivă și suprasolicitare nervoasă gravă.
Medicii i-au interzis să se ridice din pat.
Doino, ce face mama? a întrebat primul lucru când am intrat în salon.
E bine, tata, vecina trece pe la ea, o mai ajută. Tu ai grijă de tine. Două săptămâni fără mișcare!
Două săptămâni? Mă dau afară bani
Dormi, i-am aranjat pătura. Eu rezolv tot. Promit.
După patru zile, când am ajuns acasă, bunica m-a împroșcat cu reproșuri.
Unde umbli? Zac aici murdară, Vasile se lăfăie la spital, iar eu putrezesc!
Mi-am strâns pumnii și i-am vorbit calm.
Ascultă-mă, bunico. Tata e foarte rău, riscă un accident vascular dacă se mai stresează vreodată.
Prostii! a strâmbat din buze bătrâna. E rezistent, ca taică-său. Hai, întoarce-mă pe partea cealaltă.
Nu, am luat loc pe scaun. Nu te mai întorc. Nici nu te mai hrănesc.
Ochii bunicii s-au mărit.
Ce vorbești acolo, fată? Ți-ai pierdut mințile?
Nu. Nu mai avem bani. Tata nu lucrează, n-are primă. Din pensia ta nu ajungem nici pentru scutece, nici pentru pastile.
Nu e adevărat! Vasile are bani, sigur i-a strâns la saltea!
Nu mai are, i-am cheltuit pe analizele tale de luna trecută. Alegerea e simplă: ori semnăm acum să vindem garsoniera ta, ori mâine chem asistența socială și vei ajunge la azilul de stat, gratuit.
Nu mă duci tu pe mine! a început să urle Ecaterina. Eu sunt mama lui! Eu sunt stăpâna aici!
Ce stăpână? Îți mănânci propriul fiu. Nu-ți pasă că poate să nu mai iasă din spital. Ție doar să ai perna pufoasă și mâncare bună.
Astăzi am sunat la acea pensiune. S-a eliberat un loc, din banii pe apartament plătim taxa. Are cea mai bună îngrijire.
Nu mă duc! a tușit bătrâna.
Atunci stai flămândă. Eu mâine plec la muncă, ajung târziu. Ai apă pe noptieră. Gândește-te.
Am ieșit și am închis ușa. Tremuram toată. Niciodată n-am fost rea, dar simțeam că, de nu schimb ceva, îl pierd pe tata.
Iar bunica ar supraviețui tuturor dacă o lăsăm să ne suga de energie.
Noaptea a trecut în liniște. N-am intrat la ea, deși o auzeam cum mă cheamă, plânge, mă blestemă. Am intrat abia dimineața.
Dă-mi apă a șoptit ea.
I-am ținut cana la gură.
Deci? Semnăm azi? Vine notarul la ora doisprezece.
Vulturi sunteți a zis încet, fără răutate. Vreți să-mi luați tot Scrie ce vrei, semnez.
Să-i spui lui Vasile să mă viziteze
O să vină. Cum iese din spital. Și eu o să te vizitez, promit.
***
Vasile stătea pe bancă în curtea pensiunii. Arăta mai bine luase ceva în greutate, avea culoare în obraji.
Lângă el, într-un scaun cu rotile, stătea mama lui curată, cu un batic nou și cald, mesteca atent un măr.
Vasile, mă auzi?
Da, mamă?
Tu Ai mai vorbit cu Maria? V-ați împăcat?
Tatăl s-a uitat mirat la ea.
Am vorbit. Promite să vină sâmbătă.
Așa, a oftat bătrâna, privind spre flori. Să vină. Oricum, asistenta de aici, Elena, e cam certăreață, îmi face observație mereu.
Las să vadă Maria cum mă tratează aici. Să nu-i faci rău fetei, Vasile. Nu-i frumos ca un bărbat să facă o femeie să plângă.
Tocmai taică-tău
Tata i-a luat mâna în palmă și a zâmbit. Pe alee alerga spre noi Doinița. Făcea cu mâna și zâmbea fericită.
Tată! Bună! a strigat de la distanță. Am primit bursă! Și la job mi-au mărit salariul!
Tata s-a ridicat și a deschis brațele. Ecaterina privea chiorâș, dar nu mai spunea nimic.
Încă era convinsă că a fost nedrept alungată din casa ei, dar își ținea gândul pentru ea.
Când a venit îngrijitoarea s-o ducă la masaj, bătrâna a dat din cap grav.
Hai, fetițo. Numai ai grijă, că sunt firavă. Data trecută m-a învârtit masorul acela
Să-i spui să fie blând, că altfel mă face zob.
Îngrijitoarea a dus-o, iar eu l-am îmbrățișat pe tata. Am rămas amândoi privind la pinii înalți.
Pentru prima oară după mulți ani, eram toți laolaltă și fericiți.
***
Ecaterina a apucat să-l vadă pe strănepot eu am terminat facultatea, m-am măritat cu un băiat bun, am avut un fiu.
Tata s-a însurat cu Maria, pe care bunica a acceptat-o cu vremea, iar relația s-a liniștit Maria a iertat vechile necazuri de la început.
Bătrâna s-a stins liniștită, în somn, fără să poarte ranchiună nici față de mine, nici față de fiul ei.
