Un fiu nerecunoscut e mai rău decât un străin (poveste simplă)

Maria Ciochină, bunică de 84 de ani, se așeza pe stația de autobuz din apropierea căsuței ei din satul Roșcani, la câțiva kilometri de Bălți, și nu ştia prea bine încotro să se îndrepte. Pe băncuţa de lângă ei zăceau o geantă de pânză și un sac în care erau strânse aproape toate lucrurile ei.

L-am dat afară pe Rimel, nu s-a speriat pe nimic, a zis pe șiret: du-te, bătrâne, de aici și nu te mai întorci, că nu-ţi mai facem loc! îşi spunea ea în gând.

A treia zi, acum trei ani, totul mergea ca la carte în apartamentul cu trei camere unde locuiau cinci: Maria Ciochină, fiica ei Ilinca, nepotul Ilie cu soţia lui Nicoleta și fiul lor, marele nepot Arsenie.

Totul a început să se spulbere când la biroul lui Ilie a apărut o nouă contabilă, Rimel. Venise din oraș în satul lor, fără să știe nimeni de ce. I s-a oferit o cameră în căminul studenţilor şi a prins jobul la instituție. Pare că nu-i mai trebuia nimic trăieşte, a zis ea. Dar nu a fost aşa! A început să se uite la băieţi şi a ales pe Ilie. Căsătorit? Aşa cum se spune, soţia nu e zid.

Într-o zi de aprilie, Ilie a venit acasă de la muncă, a strâns câţi câţi bunuri şi a plecat, iar la despărţire a aruncat un gând:

Abia la patruzeci şi cinci de ani am înţeles ce înseamnă viaţa şi dragostea adevărată!

Nicoleta, soţia lui, nu i-a răspuns. A aşteptat să-l treacă pe Arsenie pe examene şi apoi a spus:

Vom merge la oraş, Arsenie trebuie să intre la facultate, iar noi ne vom muta în casa părintească a mei. E încă blocată de trei ani, dar nu-i nimic, o reparăm. Dacă nu reuşim noi, fratele meu ne va da o mână. Eu îmi voi găsi repede un job la şcoală.

S-a pregătit în două zile, fratele a venit cu o Gazelă încărcat cu bagaje, şi au plecat. Arsenie i-a îmbrăţişat pe bunica cu tandreţe:

Nu-ţi fi teamă, bunico, voi veni mereu la tine.

Şi a venit de două ori, cât timp era încă în viaţă Ilinca. Dar când Ilinca a murit, Ilie şi Rimel s-au mutat în apartament, iar Arsenie nu s-a mai arătat.

Viaţa Mariei Ciochine a devenit un coșmar. Rimel a început să-şi impună regulile. La început, timidă, o chema la masă şi îi aducea mâncarea pe care o pregătea pentru ea şi Ilie. Apoi i-a poruncit să nu iasă din cameră:

Îţi amesteci prea multă gălbenuș în bucătărie, mie-mi e mai uşor să curăț camera ta o dată pe săptămână decât să şterg podelele de trei ori pe zi.

De atunci Rimel îi gătea bunicii terci de ovăz, de orz sau de mălai. Maria Ciochină îl mânca dimineaţa, la prânz şi seara, spălându-l cu ceai fără zahăr.

În urmă cu câteva zile, Rimel a anunţat că, săptămâna viitoare, îi va veni fiul. Ela şi Ilie se gândeau unde să-l plaseze, căci, după închisoare, nu-l vor lua la orice job.

În dimineaţa respectivă, Ilie a plecat la muncă şi Rimel i-a ordonat:

Iaţi adresa căminului de bătrâni, du-te acolo şi mulţumeşte-mi că nu m-ai aruncat pe stradă.

A împins spre mâna Mariei o hârtie cu adresa şi a închis ușa apartamentului în spatele ei.

Maria a ajuns la staţia de autobuz, dar nu ştia ce să facă mai departe: vedea înceţoşat, nu reuşea să citească adresa. În faţa ei stătea un tânăr. S-a apropiat de el:

Fiule, citeşte-mi adresa şi spune-mi pe ce autobuz să merg.

Băiatul s-a uitat la ea şi a răspuns:

Unde vă duceţi, bunico Maria? Arsenie a venit, te caută. Îi dau un telefon chiar acum.

După cinci minute a sosit şi Arsenie, căci Nicoleta, fosta vecină, i-a sunat şi i-a povestit că Rimel vrea să trimită bunica la internat. Vecina lucra până la pensionare ca îngrijitoare la căminul de bătrâni, aşa că Rimel a cerut adresa acelui loc. Mama i-a spus lui Arsenie să vină repede în sat şi să o aducă înapoi.

Arsenie a luat bagajele şi a zis:

Acum te duc, bunico, ca pe o regină, cu taxiul în oraş. Mama ţi-a pregătit deja un apartament. Şi în grădină încep să înflorească meri un tablou de poveste!

Când Rimel şi Ilie au aflat că Arsenie a luat bunica în oraş, s-au bucurat. Bucuria lor nu a durat mult. La verificarea actelor, s-a constatat că, de la început, proprietara apartamentului a fost Maria Ciochină. Chiar şi soţul ei avea drept de locuire pe viaţă. Aşa că Rimel şi Ilie au fost nevoiţi să se întoarcă în căminul studenţilor.

Maria a vândut apartamentul şi banii i-a dat-o nepotului, ca să-şi poată cumpăra o locuinţă în oraş. Evident, preţurile din Bălţi sunt mai mari, aşa că Arsenie a reuşit să cumpere doar un apartament cu o cameră, dar într-un bloc nou şi spaţios. Va face o căsătorie şi iată că a găsit un acoperiş de deasupra capului pentru tânărul cu viitor.

Please rate
Group News
Un fiu nerecunoscut e mai rău decât un străin (poveste simplă)