Group News – Page 66

Mi-a căzut una urâtă

În visul acela bizar, unde timpul se încurca ca firele de ceață și imaginile se suprapuneau fără noimă

Tocmai mi-a trecut prin minte că noi, poate, suntem o familie disfuncționalăDar, în ciuda tuturor neînțelegerilor, încă găsim momente de dragoste sinceră în jurul mesei de seară.

Ce bine că te am pe tine, am spus eu, îmbrățișândumi soţia. Şi eu sunt fericită că eşti alături de mine!

Iulia rămâne însărcinată; soțul ei, George, nu o părăsește pe parcursul sarcinii, îi îndeplinește toate dorințele și capriciile, o duce la maternitate când în cele din urmă se naște o fetiță sănătoasă, el respiră ușurat și, după ce se întoarce acasă să se odihnească, a doua zi revine să o viziteze pe soție și pe copil – dar asistenta îi spune că „soția dumneavoastră a dispărut”; îi înmânează o hârtie pliată în două, pe care George o desfășoară și rămâne alb în fața citirii.

25 aprilie 2026 Astăzi am deschis o filă încărcată de amintiri, iar în timp ce scriu, încă simt ecoul

„Poți să te gândești la mine cum vrei, dar nu vei putea dovedi nimic” — declara amenințătoare a soacrei, punând-o pe cumnată în fața unei alegeri dificileCumnata, cu inima bătând cu putere, își luă o respirație adâncă și, cu voce tremurândă, răspunse: „Voi lupta pentru adevăr, chiar dacă prețul e să renunț la tot ce am iubit”.

Adevărul poate fi uneori mai dureros decât minciuna. Bine, Maricică, ascultă-mă cu atenție.

Știi, Iurică, ea e sora ta, eu sunt soția. Nu mai pot să te privesc cum iei de la copiii noștri și le dai totul Olgăi. Iurici înțelege că soția are dreptate, dar nu putea să reacționeze altfel. Când sora avea nevoie de ajutor, era primul care îi întindea mâna, și așa a fost mereu, din copilărie. – Iurică, nu am nimic împotriva să ajuți pe Olga, dar de fiecare dată când iei din bugetul familiei noastre – nu e sprijin, e o pierdere pentru noi. – Înțeleg totul, dar nu pot altfel.

‎Știi, Ionuț, ea e sora ta, eu sunt soţia. Nu mai pot să stau să privesc cum îţi iei tot ceavem de la

Ultima șansăCu inima bubuind de speranță, el păși în ușa veche, știind că destinul său se decide în acea clipă.

Sorina, strânsă întro curbură, se așeza pe canapeaua din sufrageria mică a apartamentului din București

Deja altul? Galina ar vrea să‑și imagineze ce vor zice oamenii – vecinii șoptind că au zărit în curtea văduvei un bărbat. În satul în care toți se cunosc: cine e nașul cui, cine a săpat cartofi și cine s‑a despărțit de câte ori, nimic nu poate fi ascuns. De aceea, când văduva Galina, la doi ani după ce a rămas văduvă, a adus în casă un nou soț, toți șușoteau în tăcere: „Așa și‑a făcut”. Dar nimeni nu a rostit cu voce tare – căci Galina era o femeie harnică, cinstită și, pe lângă toate, își creștea singură cei doi copii.

Încă altul? Gavriela ar trebui să se gândească ce o să spună oamenii, rosteau vecinii, care zăzuseră

O altă soacră…

A doua soacră Când Sânziana a intrat în apartament, i-a lovit imediat ochiul perechea de pantofi ale

Micuța Maria nu înțelegea de ce părinții ei nu o iubeau: o enerva pe tată, iar mama își îndeplinea mecanic îndatoririle de îngrijire, fiind mai preocupată de starea de spirit a soțului.

Într-un vis ce curgea ca un râu de lut albastru, micuța Sânziana nu reușea să înțeleagă de ce părinții

– Nu pot să cred! Cel mai bun prieten al meu se dovedește a fi tatăl lui Alexandru! L-am crescut peste patru ani și nu mi-am imaginat că nu e al meu!

Nu pot să cred așa ceva! Cel mai bun prieten al meu e, de fapt, tatăl lui Alexandru! Patru ani și ceva