Group News – Page 64

Zofia a dorit să marcheze un jubileu la noi și a cerut să elibereze apartamentulÎn dimineața evenimentului, a organizat o petrecere surpriză pentru toți vecinii, iar bucuria a umplut fiecare colț al blocului.

Ancuțo, Mihai ți-a spus deja? își începu vorbirea soacra, cu glas de ecou în camera de vis. Ascultă!

— Nu‑ți face griji, Ionel! Nu fi trist! Cel puțin ai întâmpinat Anul Nou în stil!

Nu-ți fă griji, Andrei! Nu fi trist! Cel puțin ai întâmpinat Anul Nou ca un șef! Iată-l pe orașul natal.

– Cu cine vorbești?

**Jurnal, 12 iunie 2026** Astăzi, în timp ce mă aflam pe bancul din fața casei, cu soarele de primăvară

Chirurgul aruncă o privire la pacientă inconștientă — și brusc se retrase: „Chemaţi imediat poliţia!”

Orașul, învăluit în umbre de abur, respira o tăcere apăsătoare, spartă doar de șuierul îndepărtat al

— Cine ești?!

Cine ești tu?! Anca a rămas blocată în pragul apartamentului ei, cu ochii mari de șoc. În fața ei stătea

– Bine, nu te vom da afară în sărbătoare. Pregătește-ne trei dormitoare – surorile și nepoata mea vor sta peste noapte. Tu vei dormi în bucătărie. – Gălă Vasile, și ce dacă sunt singura proprietară a acestei case? Am și actele. Deci nu încercați să pătrundeți; vă vor scoate de acolo cu poliția.

Așa să fie, nu te vom da afară din casă în perioada sărbătorilor. Pregătește trei camere surorile mele

‑Bravo, Irina! Ți-ai găsit destinulÎnsă la primul pas pe calea aleasă, Irina descoperă că destinul ei ascunde un secret ce va schimba tot ce știa despre familie și identitate.

Ilinca este invitatoarea cel mai discretă la ziua de naștere a Marinei. Cele două studențe frecventează

Când vei mânca, Maricică?

Hei, iubito, să-ți spun ce s-a întâmplat cu Ilinca. Ilinca, când te muți, draga mea? Mama stătea la pragul

Tocmai m-am gândit că noi suntem, poate, o familie „nepotrivită”.

Cât de bine că te am pe tine, spuse Alexandru, îmbrățișânduși soţia. Și eu sunt fericită că ești alături de mine!

Știi, Iurică, ea e sora ta, iar eu sunt soția. Nu mai pot să văd cum iei de la copiii noștri și le dai tot Olenei. Iurii înțelegea că soția are dreptate, dar nu putea să reacționeze altfel. Când sora avea nevoie de ajutor, el întindea prima mână, așa a fost mereu, încă din copilărie. – Iurică, nu sunt împotrivă să o ajuți pe Olena, dar de fiecare dată când iei din bugetul familiei noastre – nu mai e sprijin, e pierdere pentru noi. – Înțeleg totul, însă nu pot altfel.

Știi, Andrei, ea e sora ta, iar eu sunt soția. Dar nu mai pot să stau să văd cum iei banii de la copiii