Group News – Page 39

A doua soacră…

A doua soacră Când Sânziana a pășit în apartamentul lor, primul lucru pe care la observat au fost pantofii

— Pleacă de aici, bătrân vărât! — strigau ei, alungându-l din hotel. Abia apoi au aflat cine era cu adevărat — dar era deja prea târziu.

**Jurnal 12 iulie 2026** Astăzi, în timp ce lucram la recepția Hotelului Carpaţi din Bucureşti, am observat

NORA Ana Petrescu puse pe masa frumos aranjată un platou mare cu rață la cuptor și oftă adânc.

Cheia de 13 A sunat dimineața, de parcă era o nimica toată, și mi-a zis: — Treci pe la mine? Trebu…

Azi dimineață m-a sunat tata, așa, ca și cum era vorba de ceva banal: Poți să treci pe la mine?

Tania, nu te supăra pe mine, nu voi locui cu tine.

Ancuța, nu te supăra pe mine, spuse eu, cu glas stins, nu vom trăi împreună. Poate că ar merita să încercăm, Ștefan?

«Poți să crezi tot ce vrei despre mine, dar nu vei putea dovedi nimic» — a declarat amenințător soacra, punând-o pe nora în fața unei alegeri dificileNora, cu sufletul strâns și ochii plini de lacrimi, a ales să-și apere onoarea și să dezvăluie adevărul, chiar dacă prețul ar fi fost să piardă tot ce iubea.

Adevărul uneori doare mai mult decât minciuna. Așadar, Ancuța, ascultă-mă bine. Poţi să mă pui pe gânduri

Noaptea de nuntă ar trebui să fie cel mai fericit moment al vieții unei femei. Stăteam în fața toaletului, rujul proaspăt, ascultând cum tobele festive de afară se sting încet. Familia soțului meu se retrăsese să se odihnească. Camera de mireasă era opulent decorată, lumina aurie scânteind peste panglicile de mătase roșie ce curgeau. Dar inima mea era grea, o prevestire neliniștitoare se strecoară.

Un ciocănit blând se auzi la ușă. M-am înfășurat într-un șoc. Cine ar bifa la o asemenea oră?

Ultima șansăPe măsură ce norii se adunau amenințător de deasupra satului, el înțelegea că această ultimă șansă era singura cale de a salva tot ce îi era drag.

Smaranda, strâmtânduse, se așează pe canapea și își strânge mâinile lângă zona inferioară a abdomenului.

Micuța Mara nu înțelegea de ce părinții ei nu o iubeau. Îi enerva pe tată, iar mama părea să-și îndeplinească îndatoririle de îngrijire mecanic — era mai interesată de starea de spirit a soțului.

**15 iulie 2026 Jurnalul meu** Astăzi am răsuflat adânc și am deschis coperțile amintirilor despre micuța

Ce că facem noi aici? De ce intrăm în casa altuia?

Îmi amintesc cum, cu mult timp în urmă, în bătaia serii de peste un an, Mihai, cu glasul aspru, îmi spuse