Niciodată nu voi uita acea noapte rece de decembrie, când am auzit glasul fiicei mele în lacrimi.

Era dimineaţa cea mai geroasă din ultimii douăzeci de ani. Zăpada cădea în fulgi grei, necruţi, iar străzile

Mă amintesc că, pe atunci, în satul Năpăru, mama mea striga cu glas aprins: ‐ Măruș, rușine, că așa

Mărioară, rușinește-te, fetă! Pentru cine te gândești să te căsătorești? strigă mama, aranjândui cu grijă

**24 iulie 1993 Jora de Sus** Mihai, așteptăm cinci ani. Cinci. Medicii ne zic că nuvom avea copii.

Mihai, aşteptăm de cinci ani. Cinci. Doctorii zic că nu vom avea copii. Şi totuaici Uite, Mihai!

Ancuțică! Unde ești?! Hai, lasă-mă să te prind! Nu mai trebuie să te întorci acasă! Mai auzit?

Dar cui-ți mai trebuie? a strigat Ion, scuturându-și părul și, după ce a scuipat, a plecat.

Dar cui ție de folos? strigă Mihai, scuipă și pleacă. Eu am alergat spre fereastră și am privit omul

14 octombrie 2026 jurnalul meu Am propus să ne împărțim bugetul, iar Ancuța a început să economisească










