English2
La marginea unui sat pierdut undeva pe plaiurile Moldovei, nu departe de Orhei, trăia o văduvă tânără

Timpul a trecut, dar în satul nostru din Basarabia încă se povestește întâmplarea cu văduva Lăcrămioara.

Dragul meu jurnal, Astăzi am înțeles, poate mai bine decât în toți anii de căsnicie, cât de mult am dat

„De când anume rudele tale servesc micul dejun, prânzul și cina pe banii mei, și pe deasupra mai și dau

Dragă jurnal, Eu, Ciprian Munteanu, am scris rândurile astea azi noapte, după ce am închis ușa brutăriei

– Ia-ți boarfele și dispari, până nu se întoarce Crina! – glasul acela tăios și obraznic o făcu pe Crina

Mihai stătea în mijlocul sufrageriei încăpătoare, inundată de o lumină caldă, și o privea pe soția lui

Jurnal, luni seara. Mă tot gândesc la scena de azi-dimineață și simt nevoia să o notez, ca să nu uit

Telefonul a sunat la șase și jumătate dimineața, când Lenuța încă stătea în hol, cu un singur pantof în mână.

Telefonul a sunat la șase și jumătate dimineața, când Lenuța Munteanu era încă pe hol, cu un pantof în mână.










