English2
**Jurnal, 15 octombrie 2026** Numele meu este Andrei. Am patruzeci și opt de ani și gestionez o mică
Nica se grăbea spre casă. Ceasul arăta deja aproape ora zece seara, iar dorința de a ajunge în apartament
În această casă regulile altora nu mai au putere. Ușa se lovește zgomotos și, din hol, aud glasul soacrei
Întrun sătuc de la marginea Moldovei, parcă ultima firimitură de pe harta țării, timpul nu curgea după
Când Ionuț seîntorsese de la fabrică, mama stătea pe balcon și stropia trandafiri și bujori.
27 aprilie 2026 Jurnalul meu Așa e, nu? am aruncat eu, cu o încredere ușor şireată, spre noua mea vecină
Maria Popescu, bunică de optzecișipatru de ani, se așezase pe stația de autobuz de lângă căminul ei și
Luminosul și largul hol al secției de obstetrică din Iași era cuprins de o agitație aproape de haos.
**** ** Dar tu înțelegi, Ancuțică, că pe oameni ca tine nu se leagă în căsnicie**, spuse liniștit Arsenie
Ce? răspunse Radu, cu vocea fără tremur. Cum adică ce? Ce ar trebui să fac? Cel puțin dă jos din mașină