Maria Popescu, bunică de optzecișipatru de ani, se așezase pe stația de autobuz de lângă căminul ei și nu ştia încotro să meargă. Pe bancă, lângă ea, zăceau o geantă din pânză şi un sacu în care intră aproape tot ce avea.
Lam dat afară pe Radu, nam laţi de temut, iam spus: Dute de aici, bătrâne, şi nu ne mai deranja pe mine şi pe Ilie, îşi spunea ea uneori.
Acum trei ani, erau cinci în acea garsonieră cu trei camere: Maria Popescu, fiica ei Nicoleta, nepotul Ilie cu soţia lui Natalia şi fiul lor, marinepotul Marcu.
Totul a început să se destrame când Ilie a cunoscut la serviciu o nouă contabilă Roxana. Venise din oraş în satul lor, iar motivul veniturii ei rămânea necunoscut. I sa oferit un cămin în căminul studenţesc şi un job la birou. Cemai trebuia, nui? Dar Roxana nu se mulțumea să trăiască liniştită. A început să arunce ochi la bărbaţi şi la ales pe Ilie. Căsătorit? Aşa cum se spune, soţia nu e zid.
Într-o zi de aprilie, Ilie a venit acasă de la muncă, şiși strâns toate lucrurile era singurul ceva rămâne în casă. La despărţire a mai spus:
Am realizat abia la patruzecişicincisprezece ani ce înseamnă viaţa adevărată şi dragostea!
Natalia nu ia răspuns, ci a aşteptat ca Marcu să treacă examenele şcolare şi, atunci, a început să planifice:
Vom merge în oraş, Marcu trebuie să intre la universitate, iar noi vom locui în casa veche a părinţilor mei. A şedea blocată de trei ani, dar o vom repara. Dacă nu ne descurcăm noi, fratele meu ne va ajuta. Eu îmi voi găsi repede o slujbă la şcoală.
A strâns totul în două zile, fratele ei a venit cu o dubă şi a încărcat bagajele. Au plecat. Marcu ia îmbrăţiţat pe bunica cu o strânsă îmbrăţişare:
Nute teme, babuşe, îţi voi face vizite des.
Şi a venit, de două ori, până când Nicoleta era încă în viaţă. Când Nicoleta a murit, Ilie şi Roxana sau mutat în apartament, iar Marcu nu a mai mai apărut.
Viaţa Mariei Popescu a devenit un adevărat coșmar. Roxana a început să-şi impună regulile. La început, stânjea puţin, o chema la masă şi îi dăruia mâncarea pe care o pregătea pentru ea şi Ilie. Apoi ia interzis să iasă din cameră:
Ai prea multe firimituri în bucătărie, eu prefer să vin o dată pe săptămână să-ţi curăț camera, decât să şterg podelele de trei ori pe zi.
De atunci, Roxana ia făcut bunicii terci de ovăz, de mei sau de hrișcă. Maria îl mânca dimineaţă, la prânz şi seara, udândul cu ceai fără zahăr.
Întro zi, Roxana a anunțat că în săptămâna următoare va veni fiul ei. Ei cu Ilie sau gândit unde să-l pună la muncă după internat, nu-l vor lua pe orice post.
Dimineaţa, Ilie a plecat la lucru, iar Roxana ii spune Mariei:
Iaţi această scrisoare cu adresa azilului de bătrâni dute acolo şi mulţumeşte că nu team dat afară pe stradă.
Roxana ia întins Mariei o hârtie cu adresa şi a închis ușa înapoi.
Maria a ajuns la staţia de autobuz, dar nu ştia încotro să meargă: vedea slab, nu putea citi adresa. A observat un tânăr lângă bancă și ia cerut:
Băiete, citeşte-mi adresa şi spune-mi pe ce autobuz trebuie să urc.
Băiatul sa uitat la ea şi a răspuns:
Unde mergi, bunico Maria? A venit Marcu, te caută. Îi dau un telefon acum.
Cinci minute mai târziu, Marcu a apărut în viteză. Se pare că ieri Natalia, fosta vecină, la sunat şi ia spus că Roxana vrea să trimită bunica la internat. Vecina, până la pensionare, lucra ca îngrijitoare la azil şi ia dat Roxanei adresa acelui loc. Aşa că Natalia ia cerut lui Marcu să vină repede în sat cu bunica.
Marcu a luat bagajele şi a strigat:
Hai, bunicu, o să te duc cu taxiul la oraş, ca pe o regină. Mama ţia pregătit deja o cameră. În curtea noastră înfloreşte acum meri este superb!
Când Roxana şi Ilie au aflat că Marcu duce bunica la oraş, sau bucurat. Bucuria lor nu a durat mult. La verificarea actelor, sa descoperit că titularul apartamentului, de la început, a fost Maria Popescu. Chiar şi soţul ei avea drept de locuit pe viaţă. Aşa că Roxana şi Ilie au trebuit din nou să se mute în căminul studenţesc.
Maria a vândut apartamentul şi a dat banii netului său ca să-şi poată cumpăra o locuinţă în oraş. Preţurile în centrul judeţean erau mai mari, aşa că Marcu a reuşit să-şi permită doar un apartament cu o cameră, dar întrun bloc nou şi spaţios. A pus la cale să se căsătorească şi, în sfârşit, a avut un acoperiş deasupra capului pentru tânăra familie.
