Tatăl meu avea un vis de mult timp de a construi o casă, iar noi toți am contribuit pentru a-l ajuta să îl realizeze. Avea un plan unic pentru casă, care prevedea că aceasta va fi dăruită cuiva care are cu adevărat nevoie de ea. Călătoria care a urmat a fost plină de răsturnări de situație interesante.
Crescând într-o familie numeroasă, cu doi frați și două surori, eu, cea mai mare, am amintiri vagi din copilăria noastră petrecută în casa bunicii mele materne. Visul tatălui nostru de a-și construi propria casă a rămas mereu în plan secundar, dar circumstanțele ne-au obligat să muncim din greu pentru a ne întreține familia numeroasă și înfometată. Când am crescut, eu și fratele meu ne-am căsătorit și ne-am stabilit în satul nostru, sora mea mai mare s-a căsătorit cu un străin și s-a mutat în străinătate, iar sora mea mai mică are acum propria familie.
În timpul reuniunilor noastre de familie din casa părinților mei, tatăl meu se uita la noi și spunea “Uau, suntem atât de mulți, că se aglomerează. Mi-aș dori să avem o casă spațioasă în care să încăpem cu toții confortabil”. Când tatăl meu a ieșit la pensie și a găsit ceva timp liber, a decis să își îndeplinească în sfârșit visul de-o viață. Fratele meu, cumnatul meu și cu mine i ne-am alăturat din toată inima în acest demers, dând totul pentru fericirea tatălui nostru. Din nefericire, tatăl meu nu a trăit să vadă realizarea muncii sale grele.
În glume ușoare, îl întrebam adesea pe tatăl meu cine va moșteni în cele din urmă roadele muncii sale, având în vedere numeroșii membri ai familiei. El râdea și ne răspundea: “Casa va ajunge la cineva care are cu adevărat nevoie de ea”. Au trecut mulți ani de la acea zi, iar acum sunt și eu bunic. Mama mea a părăsit demult această lume. Dar casa noastră rămâne goală. Fiecare dintre noi și-a făcut un colțișor pentru sine, locuind în apartamente separate cu familiile și copiii noștri. În inima mea există doar amintiri plăcute și căldură.
Acum, amintindu-mi de trecut, zâmbesc și mă gândesc: “Voi construi o casă și mă voi bucura de momente de bucurie aici, cu familia mea, în fiecare zi!” Visul tatălui meu, deși nu s-a realizat, trăiește ca un far de inspirație pentru mine și familia mea.
