M-am născut într-un mic sat din județul Suceava. Acum am douăzeci și doi de ani. Tatăl și mama mea au plecat din această lume de curând, așa că am putut să părăsesc fără regrete locurile natale. Înmormântările lor au fost extrem de modeste, deoarece aproape niciun membru al familiei nu a venit, deși părinții mei aveau mulți frați și surori.
Când s-au terminat funeraliile, toți cei din familie aveau treburi urgente. Ei bine, fie voia Domnului! După aceea, am decis că ar fi mai bine să plec, pentru că amintirile erau prea dureroase.
În satul meu natal, lucrurile nu mergeau bine. Chiar din liceu, eram constant marginalizat de colegi. După ce am terminat școala și mi-am găsit un loc de muncă, am devenit „țapul ispășitor” pentru superiorii mei. Am reflectat puțin și am hotărât să-mi încerc norocul altundeva. Am vândut casa părinților mei și am plecat spre litoral, unde am cumpărat un mic teren pe care am construit o casă de 150 de metri pătrați.
După ce construcția a fost gata, am făcut poze casei și le-am postat pe diferite rețele sociale. În timpul construcției, am sunat mai mulți membri ai familiei pentru sfaturi, dar mi-au spus că nu știu nimic. Niciunul nu m-a ajutat în vreun fel, nici măcar cu un sfat util.
Când a venit vara, toate rudele mele au început să mă sune, spunând că au hotărât să-și petreacă concediul pe litoral și mă rugau să-i las să stea în casa mea pe durata vacanței. Aș fi putut să accept, dar de ce?
Când mi-am înmormântat părinții, rudele nu au avut timp să vină, iar financiar nu m-a ajutat nimeni. Îmi spuneau atunci că abia se descurcă. Iar acum voiau să-și facă vacanțele la mine, ceea ce, să fiu sincer, nu este deloc ieftin.
Vara asta am aflat că, dintr-o dată, am o mulțime de rude care mă iubesc și le este dor de mine. Chiar și foștii colegi de școală au început să-mi scrie, să mă laude și să mă lingușească, cerând să vină în vizită.
M-am săturat de ipocrizia lor. Am scris pe rețelele sociale că totul a fost o mică farsă sau, dacă vreți, un vis. Am postat o poză cu o casă dărăpănată și le-am spus tuturor că am pierdut toți banii din vânzarea casei părinților și că am putut cumpăra doar o ruină. Am mai adăugat că abia aștept să mă viziteze și poate să mă ajute să repar casa. După asta, rudele și prietenii mei au dispărut din nou. Dintr-o dată, aveau treburi urgente și, se pare, toți erau săraci lipiți pământului.
Acum mă relaxez la soare pe plajă și mă gândesc să postez poze reale de la casa mea. Dar am decis că nu voi „agita taurul” provocând invidie. Poate anul viitor voi posta o poză din adevărata mea casă, ca să văd ce mai face familia mea.
