L-aș suporta dacă nu ar fi ultima lui afirmație.
Ajutor, am nevoie de un sfat. Nici nu știu ce să fac, am 35 de ani. Eu și soțul meu suntem căsătoriți de aproximativ 10 ani. Ne-am îndrăgostit unul de altul imediat ce ne-am cunoscut. A început să mă curteze, îmi aranja întâlniri zilnice , mă ducea la restaurante, îmi dădea flori. O lună mai târziu ne-am căsătorit, nu mai avea rost să amânăm, ne-am gândit. Dragostea este cel mai important lucru. M-am mutat cu el, nu m-a lăsat să lucrez atunci, spunea că o femeie nu ar trebui să lucreze deloc, spunea – odihnește-te dragă, voi face orice pentru tine. De-a lungul anilor, pasiunea a scăzut. Problemele domestice au ieșit în evidență.
A început prin a spune că casa era murdară, deși eu făceam curat peste tot în fiecare zi. Apoi nu i-a mai plăcut cum gătesc, mama lui gătește mai bine , chiar dacă nu o vizita des pe mama lui. A sfârșit prin a spune că sunt bătrână și că m-am neglijat. Așa că i-am spus.
-Iartă-mă dragă, nu pot să alerg dimineața, sănătatea nu-mi permite. Oricum, din prima zi în care ne-am întâlnit, am cântărit la fel ca acum.
Iar cireașa de pe tort a fost că nu-i cheltuiesc banii cu înțelepciune.
-Între timp, economisesc fiecare bănuț din banii pe care mi-i dai pentru cumpărături. Nu sunt suficienți nici măcar pentru copiii noștri. Și tu spui că eu cheltuiesc pe mine, că nu-mi permit pantaloni la Pepco. Și tu ești cel care mi-a interzis să muncesc, ai de gând să mă împovărezi cu asta acum?
M-am dus la un prieten. Ca să discutăm. Mi-a spus să o las baltă. Am apartamentul tatălui meu, bineînțeles. Dar nu știu ce să fac. Cine m-ar vrea? Doar prietenul meu spune că sunt frumoasă, dar soțul meu îmi spune “urâtă” tot timpul. Nu știu ce să fac, îl cred. Și nu pot pleca, sunt deja bătrână și nimeni nu mă va mai vrea.
