Nu poţi să nui iubeşti pe copiii tăi, îşi spune Ana, străbătând drumul acoperit de zăpadă de lângă blocul

Nu pot să nu iubesc copiii, mă gândeam eu, Mădălina, în timp ce mă strecuram pe poteca acoperită de zăpadă

23 septembrie 2026 Astăzi am împlinit șaptezeci de ani. Mă uit înapoi la drumul parcurs, la cei trei

Ajunge la a șaptesprezecea aniversare a vieții sale, având trei copii în grijă. Soția lui a murit în

Ana a trăit întotdeauna ca o străină în propria casă. Mama ei, evident, îi arăta mai multă căldură și

Era dimineața cea mai geroasă din ultimii douăzeci de ani. Ninsoarea se așternea în fulgi grei și necruțători

Era dimineața cea mai înghețată din ultimii douăzeci de ani. Zăpada se așterne în fulgi groși, nemiloși

Când te gândești să pleci, Mădălina? Mama stătea în pragul bucătăriei, sprijinită de ușa ce ducea spre hol.

**Jurnal, 15 octombrie 2024** Mă uit la ceasul de pe perete și îmi tot revin în minte cuvintele mamei

30 octombrie 2026 23:00 Astăzi a fost o zi de cele mai grele cuvinte nespuse. Mă gândesc la mama, Vasilica