Ziua a început cu un nou venit în grupa noastră, o fată pe nume Alina. Era de vârsta noastră, dar arăta diferit. Rochia ei nepotrivită avea petice vizibile, iar părul ei roșcat era strâns la spate și fixat cu o fundiță uzată. Ochii ei mari și verzi ascundeau o tristețe inexplicabilă. Mai târziu am aflat că provenea dintr-o familie disfuncțională. Alina a fost crescută doar de tatăl ei, mama ei era absentă, iar circumstanțele lor modeste reflectau povara sărăciei. Printre colegii noștri se aflau gemenele Anna și Monika.
În timp ce Anna păstra un sentiment de normalitate, Monika era o pacoste constantă, stricând cu nerușinare jucăriile altora fără reproșuri. Faptul că era fiica directorului unei grădinițe îi dădea un sentiment de invincibilitate pe care îl savura cu mândrie. Monika o viza adesea pe Alina, lovind-o cu piciorul, stricându-i mâncarea la cantină și trăgând-o de păr. Alina suferea în tăcere, vărsând ocazional lacrimi și retrăgându-se într-un colț. Am încercat să îi luăm apărarea, dar acțiunile noastre se terminau de obicei cu o pedeapsă din partea profesorului, deoarece Monika rămânea de neatins. Cu toate acestea, de ziua de naștere a Alinei, aceasta a venit la grădiniță purtând o rochie nou-nouță. Nuanța delicată de roz îi sublinia aspectul, strălucind cu diferite nuanțe de culoare. Marginea rochiei era sclipitoare cu mici pietricele care străluceau la fiecare mișcare, provocând admirație și complimente din partea tuturor copiilor.
Gemenii au urmărit desfășurarea evenimentelor într-un colț, tăcerea lor trădându-și nemulțumirea. Alina radia de fericire, ochii ei verzi strălucind de bucurie. În timp ce se juca în aer liber, fetița încerca să evite cutia de nisip pentru a nu-și murdări noua rochie. Însă, lăsându-ne purtați de joc, am pierdut-o din vedere pentru o clipă. Dintr-o dată, un țipăt pătrunzător a răsunat în aer, făcându-ne să ne întoarcem. Acolo, în baltă, era Alina, cu rochia ruptă. Monica plutea deasupra ei, râzând cu cruzime. Alina plângea neconsolată, realizând dezamăgirea pe care o va trăi tatăl ei când va vedea rochia distrusă. “Ești doar o cerșetoare, nu o prințesă!”. a ironizat Monica. Această scenă m-a emoționat profund, deoarece am fost martoră la durerea unei fetițe mici și lipsite de apărare a cărei zi specială a fost ruinată. Mi-a lăsat un semn de neșters, insuflându-mi o dorință pe viață de a mă abține de la a face rău altora.
