În acea zi, soțul meu a fost chemat de urgență la serviciu, așa că a trebuit să merg singură cu copiii la petrecerea de ziua mamei sale. A trebuit să luăm autobuzul. Înainte de a pleca de acasă, am sunat și am rugat pe cineva să ne ia din stația de autobuz, să ne aștepte la ora 15.00 și să ne ducă la ea acasă.
Când autobuzul a ajuns în stație și am coborât, nu ne aștepta nimeni. ploua bine, o ploaie rece, iar eu aveam în brațe pe cei doi fii ai mei, o geantă cu lucruri și un cadou greu…. Mi-am scos telefonul și am început să o sun pe soacra mea, dar nu a răspuns…. L-am sunat pe soțul meu, dar era ocupat și, prin urmare, nu a putut răspunde.
Situația era jenantă pentru că fiii mei erau deja obosiți și începeau încet-încet să se plângă: voiau să mănânce, să bea și să-și vadă bunica cât mai repede. Mai erau încă șase kilometri până la casa soacrei mele. Eram singură în stația de autobuz din sat, cu doar un drum de pământ în fața mea. Ceea ce mă enerva cel mai mult era că ploaia se întețea și părea să nu aibă nicio intenție de a se opri. Nu-mi venea să cred!
Stăteam în stația de autobuz de o jumătate de oră și nu-mi pierdusem speranța că va veni o mașină care să ne ducă la o casă caldă unde să ne odihnim și să mâncăm ceva.După o oră, mi-am dat seama că nu vine nimeni, așa că am chemat un taxi.
Cum soacra mea locuia într-o zonă izolată, a trebuit să chem un taxi din cel mai apropiat sat. Astfel, a trebuit să plătesc o coroană pentru taxi.
Când am oprit în fața casei soacrei mele, mi-a trecut prin cap un gând: “Poate ar trebui să mă duc direct acasă? Sau poate să intru înăuntru și să mă uit în ochii părintelui soțului meu?”. Am optat pentru ultima soluție.
Am intrat în casă cu copiii.
– Oh, tu ești? – a spus soacra mea când m-a văzut pe mine și pe copiii mei în pragul casei ei. – Cum ați ajuns aici?
– Cu taxiul, draga mea! Cu taxiul! – am spus supărată.
– De ce un taxi? – s-a mirat mama soțului meu. În acel moment am observat pe fața ei un zâmbet șiret, pe care a încercat imediat să-l ascundă.
Am văzut pe fereastră un șir de mașini care stăteau în fața vizitatorilor și m-am supărat și m-am simțit jignită, fiindu-mi greu să mă abțin să nu spun tot ce credeam despre ea. În schimb, m-am întors spre soacra mea:
– Te-am sunat, dar nu ai răspuns la telefon. De ce?
– Îmi pierdusem telefonul pe undeva, mi-a răspuns soacra mea.
– Dar te-am întrebat când am plecat de acasă. Mi-ai promis că mașina ne va aștepta în stația de autobuz.
– Memoria îmi lipsește atât de mult în ultima vreme, încât s-ar putea să fi uitat.
Soția-mamă s-a întors și s-a dus la oaspeții ei, fără să se uite măcar la nepoți. însă când cumnata mea și copiii ei au apărut în casă, bunica s-a grăbit să le vină în întâmpinare, iar eu am rămas cu fiii mei și nu știam unde să mă așez.
Am început să înțeleg că nici eu și nici copiii mei nu însemnam nimic pentru ea. Am stat o vreme, nimeni nu ne-a oferit măcar un ceai, apoi am chemat un taxi. Mi-am luat copiii și am plecat acasă, lăsând un cadou pentru soacra mea în pragul ușii. Nu ne-am luat la revedere de la rudele noastre, pentru că nimeni nu ne-a salutat nici măcar pe noi.
Odată ajunși în apartament, soacra mea a sunat, dar eu nu am răspuns la telefon.
