Fiul meu s-a întâlnit cu o fată necinstită care îl manipulează cum dorește. Recent, a început să îl întoarcă împotriva mea. Îi spune că nu mă interesează fericirea lor, că mă gândesc doar la mine. Și-a format această părere pentru că am refuzat să facem schimb de apartamente.
Soțul meu s-a stins cu câțiva ani în urmă, iar fiul meu este tot ce mi-a rămas. L-am crescut cu dragoste și grijă, i-am oferit o educație frumoasă. Înainte de a se căsători, fiul meu a locuit cu noi. A început să muncească încă din facultate și imediat ce a terminat studiile, și-a găsit un serviciu stabil și bun.
Fiul meu este mândria mea. E un băiat deosebit și se descurcă admirabil la locul de muncă. Eu și soțul meu nu am avut posibilitatea să-i cumpărăm un apartament, am trăit mereu modest. Ne-am cumpărat apartamentul actual abia la 40 de ani, până atunci am stat cu chirie, deci nu am avut niciodată resursele necesare să-i oferim și lui un apartament. Totuși, el e destul de capabil să-și construiască propriul drum, să își cumpere locuința. Așa am făcut și noi.
Când Radu mi-a spus că are o iubită, am fost tare fericită. Am făcut tot ce mi-a stat în putință să mă apropie de viitoarea mea noră: niciodată n-am certat-o sau mustrat-o. Nu conta cine era, doar ca fiul meu să fie fericit cu ea. La început mi-a plăcut mult de Adriana, era respectuoasă și cuminte. Dar adevărata ei față a ieșit la iveală abia după nuntă.
După ce s-au căsătorit, Radu și Adriana au plecat într-o scurtă vacanță, iar la întoarcere, noră-mea și-a dat demisia. A spus că șefii o stresau prea mult acolo și că își va găsi ceva mai bun. Nu s-a oprit aici. De doi ani, stă pe spatele fiului meu, fără să muncească deloc.
Radu și Adriana locuiesc într-un apartament cu o cameră, la marginea Chișinăului. Cum Adriana stă acasă, fiul meu nu reușește să strângă bani pentru o altă locuință, fiindcă Adriana cheltuie tot pe coafor și haine.
Nu-mi pot explica cum, după doi ani, nu găsește ceva de lucru. Cred că minte când zice că merge la interviuri. Cel mai probabil îi place să fie întreținută și să-și trăiască viața frumoasă pe munca lui.
Am întrebat-o dacă se gândesc la un copil. Cum să vorbim despre copii când stăm într-o casă atât de mică? mi-a răspuns Adriana. I-am sugerat să economisească pentru avansul unui credit ipotecar. Nu e de unde economisi, abia ne ajung banii până la sfârșitul lunii, a răspuns ea.
M-am abținut să o întreb cum ar fi dacă ar munci. Dacă încercau să strângă pentru apartament, evident că i-aș fi ajutat, am deja pus deoparte un depozit bun. Dar acum nu vreau să dau niciun leu, căci știu că Adriana ar cheltui totul pe nimicuri.
Recent, noră-mea a început să vorbească iar de un copil, spunând că timpul trece și că trebuie să ne gândim la un urmaș, dar cum să crești un copil în asemenea condiții? Fiul meu a început să îi dea dreptate.
Mama, uite, ne-am gândit, de ce nu faci schimb de apartamente cu noi? Nu facem acte, doar schimbăm locuințele. Nu ne mai facem griji de credit, iar spațiul pentru tine e suficient.
Ce mi-a spus fiul meu m-a durut. Nu cred că el singur ar fi venit cu această idee. I-am răspuns că oamenii în vârstă nu își schimbă rădăcinile așa ușor.
Mai ai doar câțiva ani până la pensie și poate ne faci și nepoți, mi-a spus Adriana cu zâmbetul pe buze.
Am refuzat oferta lor și am spus clar că nu vreau să-mi părăsesc casa.
După aceea, fiul meu a repus de mai multe ori subiectul pe tapet, fiecare dată simțindu-mă și mai rănită. Radu nu a urmărit niciodată profit pe spinarea altora, dar acum soția lui îl împinge în direcția asta.
Hai să mergem acasă, ți-am zis că mamei tale nu-i pasă dacă avem sau nu copii. Oricum nu ar face nimic pentru noi! i-a spus Adriana fiului meu, când au venit ultima dată pe la mine.
De atunci, fiul meu nu mă mai caută, nu răspunde la telefon și nici nu mă sună înapoi. Nu înțeleg de ce se poartă așa, nu e un om naiv, dar când e cu soția lui parcă se schimbă cu totul…
