Nicoleta Stăpănescu, nu voi locui cu fiul dumneavoastră, așa îi spuneţi și el, spune Mădălina. Și cu cine vei locui? Cui îţi trebuie săte duci cu copilul? Nu văd la poarta voastră nicio coadă cu prinţi, încruntă soacra.
Mădălina strânge lucrurile fetiței. Ce are deja în rucsac sunt doar cele strict necesare; restul le va rezolva mai târziu.
Mișcările îi sunt liniștite și metodice bagă în geantă costumul călduros al Sofiei și, în minte, bifează o bifă imaginară. Împachetează încă o pereche de cizme.
Nu plânge mai mult, nu se mai agită a avut o noapte nedormită suficientă pentru a decide: ea și Cătălin trebuie să se despartă.
Aude când el revine acasă. Se strecoară în dormitor și, negăsind pe soție, deschide ușa către camera copilului. Mădălina se prefac că doarme.
Dimineața, în grabă spre serviciu, Cătălin stă în fața ușii camerei Sofiei. Stă pe loc, ezită, dar nu intră amână discuția cu soţia pentru seara aceea.
Totuși, nu va mai exista nicio discuție, pentru că Mădălina, în jumătate de oră, va chema un taxi și, împreună cu micuța de doi ani, Sofia, va pleca la părinţii ei.
După ce sa întâmplat ieri, nu vrea să vorbească cu Cătălin, nici să-l vadă.
Obișnuia să vină la o sută de metri în fiecare vineri; dar ieri a fost miercuri. Mai mult, dimineața Mădălina îi ceruse soțului să vină mai devreme și să stea cu fetița până când se întâlnește cu prietena Vasilica îi promisese un job la distanță.
Nu a îndrăznit să lase fiica pe umăr pe Cătălin în stare așa și a sunat pe Vasilica să amâne întâlnirea. Cătălin sa supărat:
Pe cine suni? Ce întâlnire planifici? izbucnește el la Mădălina.
Vorbeşti cu Vasilica. Am stabilit să ne vedem, dar nu pot să o las pe Sofia cu tine.
De ce nu poţi?
Uităte în oglindă cu cine semeni. Dute să dormi, mâine ai lucru, răspunde Mădălina și se îndreaptă spre bucătărie.
Stai! strigă Cătălin, apucând mâna ei. Ce ţia stricat starea mea? Hai să stăm puțin cu băieţii, azi e ziua de naștere a lui Vasile. Te crezi prinţesă! Eu decid eu cum vin acasă. Înţeles?
Mădălina încearcă săl elibereze:
Lasămă! Mă doare! Eşti complet nebun!
Trage mâna, Cătălin se clatină şi aproape că cade.
Așa e! exclamă el, iar apoi pumnul îi lovește obrajii.
Mădălina se apucă de faţă. Cătălin, pare că nu se aştepta la aşa ceva, îşi dă drumul de pe mână şi încearcă să spună ceva. Ea se întoarce şi se duce la fetiță.
Te crezi prinţesă! mai strigă el şi iese din apartament.
Soacra o numea pe Mădălina prinţesă. Fata nu îl impresiona pe Nicoleta Stăpănescu.
Douăzeciun ani şi încă locuiește la părinţi. Eu în vârstă aceea aveam deja un copil şi altul era pe drum.
Bărbat, casă, livadă, gospodărie! Şi ea încă învăţă! Prinţesă! Te vei chinui cu ea, Cătălin. Alegeţi o fată mai simplă!
Părinţii Mădălinei nu erau impresionaţi de ginere.
Mădălino, unde te grăbeşti? Cătălin nu e ultimul bărbat de pe pământ! Tei îndrăgostit? Bine, întâlniţivă, trăiţivă împreună, ştiind că eu sunt împotriva.
Nu te căsători imediat! Gândeştete dacă eşti pregătită să trăieşti cu acest om toată viaţa. Uităte la familia lui, la final. Apoi hotărăște.
Mădălina a decis. În şase luni a înţeles că decizia ei nu a fost bună. Ar fi putut pleca, dar, pe de o parte, îi rușinea să recunoască că părinţii ei aveau dreptate; pe de altă parte, încă spera.
Venirea Sofiei nu la schimbat pe Cătălin. El încă credea că toate treburile casnice şi îngrijirea copilului sunt probleme ale soţiei.
Starea ei de rău, boala fetiţei şi alte evenimente nu erau scuze dacă nu era pregătită cină sau nu era curat în apartament.
Cu un singur copil nu poţi face faţă! Cum reuşesc alte femei să facă totul? Probabil când eu plec la muncă, tu te întinzi să dormi!
Nu poate fi că în toată ziua nu găseşti timp să mergi la magazin şi să găteşti, îi răspunde el.
Sofia are dinţi ce cresc, se face neastâmpăr şi nu pot să gătesc cu ea în braţe. Am comandat livrare. Poţi să fierbi niște găluște? Sau ţineţi fetiţa, eu îţi fac eu cina.
Nu mai există ochelari roz. Tot mai des, Mădălina se gândea că mama avea dreptate când îi spunea să nu se grăbească cu căsătoria şi să-şi cerceteze familia lui Cătălin.
De câteva ori a vrut să plece, dar Cătălin promitea că se va schimba şi totul va fi bine. Mădălina la crezut şi încă spera.
După ce ieri Cătălin ia întins pentru prima oară mâna, Mădălina a înţeles că nu mai poate tolera.
Da, e rușinos în faţa părinţilor, dar să trăieşti cu un bărbat care nu se ruşinează să ridice un pumn pe femeie nu isi dorește. Mai mult, nu vrea ca Sofia să crească în aşa condiţie.
Mama Mădălinei, de la fereastră, vede taxiul oprinduse lângă blocul lor, din care ies fiica şi Sofia în braţe.
Ion, uite, Mădălina a venit cu bagajele. Ajutămă săi aducăm sacul, spune ea soţului.
Când Mădălina intră în casă şi îşi scoate ochelarii întunecaţi, părinţii observă că ochiul ei stâng este umflat, sub el un vânătă.
E Cătălin?! se miră mama.
Mădălina dă din cap.
Bine, îl voi avea acum, strigă tatăl spre uşă.
Tată, nu, nu, o oprește fiica. Voi săl pedepsei altfel. Tu mai bine mă ajuţi să luăm din apartamentul lui lucrurile noastre şi pătuţelul Sofiei.
Tatăl și fratele lui mai mare unchiul Mădălinei pleacă să strângă lucrurile, iar apoi tatăl o duce la secţia de traumă.
Dacă doriţi să depuneţi o plângere împotriva lui Cătălin, certificatul de la secţia de traumă nu e suficient; trebuie să mergeţi la biroul de expertiză medicală judiciară, explică unchiul.
Mâine mergem, spune tatăl, trebuie să ne programăm la primire.
Cătălin vine de la muncă cu un buchet pentru soţie şi o jucărie pentru fetiţă. Dar acasă nu e nimeni. Nu mai există nici lucrurile lor, nici pătuţelul Sofiei.
Încearcă să o sune pe Mădălina, dar telefonul ei e închis. Apoi sună pe soacră. Ea răspunde:
Da, Mădălina e cu Sofia la noi. Mai bine nu vii, tatăl încă are pumnii înroşiţi. Mădălina va depune divorţul singură.
Cătălin încearcă să o sune pe soţie, chiar o urmăreşte lângă casa socrului, dar ea nu răspunde la apeluri. Dacă iese la plimbare cu Sofia, o găseşte doar în curtea blocului.
Întro săptămână Cătălin primeşte actele de divorţ. Atunci începe arta grea: la poarta intră soacra Nicoleta Stăpănescu.
Mamă, nu vreau să vorbesc cu ea, spune Mădălina.
Cred că trebuie să vorbim, ca să punem toate punctele pe i, răspunde mama. Hai să nu o invităm în casă, căci Sofia doarme, vom discuta afară, în curte.
Te pregăteşti să te desparţi? sare pe dinafară soacra. Dacă nu e cum vrei, scrii imediat plângerea?
Cătălin ma agresat, spune Mădălina.
Atunci lai învins! Vezi, bărbatul vine acasă la o sută de metri, nu te agăţa de el, nu-ţi face dreptate, aşteaptă să se culce.
Tu ai intrat să verifici relaţia, ai primit un pumn. Deci, prin asta vrei să divorţezi? Să laşi copilul orfan?
Nicoleta Stăpănescu, eu nu voi locui cu fiul dumneavoastră, spuneţii asta şi el săştie, spune Mădălina.
Și cu cine vei locui? Cui îţi trebuie săţi duci copilul? Nu văd în faţa voastră nicio coadă cu prinţi, încruntă soacra.
Numi pasă, mă descurc singură.
Atunci nu aștepta apartamentul lui Cătălin, nici la pensie nu contezi, smâmă soacra.
Apartamentul lui nu mie necesar. Voi cere pensia de subvenţie şi, în judecată, voi sta pe partea corectă.
Așa sa întâmplat: iau divorţat imediat constatarea vătămărilor corporale a jucat un rol. Pensia a fost stabilită, iar pe lângă ea, 560 lei pe lună pentru întreţinerea Mădălinei, până când Sofia împlineşte trei ani.
Au trecut cinci ani. Prima septembrie, lângă şcoala din Iaşi, se adună o ceremonie solemnă: rânduri gălăgioase de liceeni şi copii de clasa întâi cu buchete uriase. Bunicul şi bunica, alături de mamă, vin să-şi lase Sofia la clasa întâi.
Şi tata va veni? întreabă fetiţa, întorcânduse spre mamă.
Va veni cu siguranţă. El a sunat deja că vine, răspunde Mădălina. Iată-l!
Mădălina face cu mâna către bărbatul înalt, care caută în mulţimea colorată.
Dar nu era Cătălin. Mădălina sa căsătorit acum trei ani cu Alexandru colegul ei. Împreună aşteaptă un copil.
Cătălin rămâne singur. Au fost fete care iau plăcut, şi altele cărora lia plăcut el. Dar de fiecare dată când se apropiau relaţiile serioase, cineva ia spus de ce prima soţie a plecat de lângă el.
Satul e mic, toţi se cunosc. Cătălin a căpătat porecla boxerul de canapea.
Poate că, întro zi, va găsi o femeie care să nu se uite la porecla lui, dar până atunci nu sa întâmplat. Legea bumerangului există, chiar dacă nu crede toată lumea în ea.
Ce părere aveţi? Scrieţivă gândurile în comentarii şi daţi like.
Prieteni, dacă doriţi să citiţi şi alte poveşti, lăsaţi un comentariu şi nu uitaţi de likeuri. Aşa ne încurajaţi să scriem în continuare.
