Am avut o relație bună cu nora mea. Am trăit fără să ne certăm sau să ne insultăm reciproc. Uneori ne certam, dar găseam rapid soluții comune și nu ne purtam ranchiună.
Când am aflat că nora mea era însărcinată, m-am simțit foarte fericită. Nu va trece mult timp până când voi avea un nepot în casa mea.
Faptul că va fi băiat l-a făcut pe fiul meu foarte fericit; el visase la un fiu, așa că atunci când a aflat sexul viitorului copil, a spus imediat că îl va numi după tatăl său. Există o tradiție în familia noastră de a numi băieții după bunicii lor. De îndată ce nora mea a aflat că numele copilului fusese deja ales, a declanșat o aventură, susținând că își va numi singură copilul și că nu va ține cont de părerea noastră.
Am vrut să discut calm situația cu nora mea, dar ea a afirmat categoric că decizia fusese deja luată. Fiul a încercat să mă susțină, dar soția lui nu a vrut să asculte, spunând că părinții ei o vor scoate din sala de nașteri și că va locui cu copilul la ei.
Fiul își tratează bine soția și face totul pentru a-i arăta dragoste și grijă, dar nora sa nu apreciază acest lucru. Ea este o fată destul de egoistă, incapabilă să tacă chiar și de dragul propriului soț. Am încercat să vorbesc cu ea despre tradițiile familiei noastre, dar m-a întrerupt imediat.
Am fost surprinsă să aud că nora și fiul meu au găsit deja un nume pentru copil și mi s-a mai spus că vor decide singuri toate chestiunile referitoare la familia lor și că nu le pasă deloc de părerea mea. Eu privesc situația un pic diferit, pentru că acest copil va fi nepotul meu, el va continua familia noastră.
Când recent a fost ridicată din nou problema numelui copilului, nora mea mi-a spus nepoliticos că nu este treaba mea. Am fost uimită. Îmi investisem toată inima și energia în fiul meu și acum eram de prisos în viața lui. Nu înțeleg. Cum să îmi continui viața, cum să comunic cu nora mea și cu propriul meu copil?
