În copilărie, fratele meu mai mic a fost întotdeauna favoritul în ochii mamei și ai bunicii mele. Ele îl adorau, punându-l în centrul atenției, în timp ce eu rămâneam în umbră. Avea ce era mai bun din toate: cele mai bune jucării, dulciuri, plăcinte, fructe de pădure etc. În schimb, eu eram adesea uitată, lăsată să fac curat după el, să-i fac patul și să-i pregătesc micul dejun. Eram foarte ofensată că eram tratată ca o servitoare a lui, alergând în permanență pentru a-i îndeplini fiecare cerere .
аcest model m-a deranjat foarte mult, mai ales având în vedere experiența anterioară a mamei mele de a fi maltratată de soțul ei, care a dus la divorț. Și iată că ea însăși creștea un astfel de bărbat. Ori de câte ori încercam să mă revolt, protestele mele erau repede reduse la tăcere, iar statutul meu rămânea neschimbat. Îmi amintesc bine dificultățile cu care m-am confruntat în ultimul an de școală, când mă pregăteam intens pentru examene. În timp ce învățam, mama și bunica mă sunau din cinci în cinci minute, insistând să las totul baltă și să mă duc să îl hrănesc pe fratele meu. “Fratele tău este cel mai important lucru”, îmi spuneau ele, punând nevoile lui pe primul loc. Datorită dedicării mele la studii, am reușit să trec examenele, dar volumul de muncă era copleșitor .
Când mă pregăteam pentru examenele de admitere la universitate, bunica mea chiar a pus la îndoială importanța educației pentru o femeie. Ea m-a încurajat să mă concentrez pe căsătorie, pe copii și pe conducerea unei gospodării. Cu toate acestea, am persistat și am absolvit universitatea. În acel moment, nu am mai putut suporta povara și am decis să plec de acasă. M-am săturat să fiu responsabilă pentru fratele meu tot timpul. Mama și bunica mea au fost furioase din cauza plecării mele, mai ales că bunica mea a trebuit să renunțe la locul de muncă pentru a avea grijă de nepotul ei.
Plecarea de acasă a fost o decizie dificilă, dar a fost necesară pentru propria mea bunăstare și dezvoltare. Știam că merit mai mult decât să fiu o simplă servitoare și eram hotărâtă să îmi creez o viață în care valoarea mea să fie recunoscută și respectată.
