Am împlinit recent 70 de ani. Soția mea, așa cum s-a întâmplat, nu a ajuns la ziua ei de naștere, a decedat. În ziua sărbătorii, am fost înconjurat de fiii mei – am trei – soțiile și nepoții lor. Toată viața mea mi-am dorit o fiică, acum le cer copiilor mei o nepoată. Ei îmi promit. A doua zi, de dimineață, am mers la cimitir pentru a-mi vizita soția moartă. Acolo am întâlnit-o pe soția vechiului meu prieten. S-a dovedit că și prietenul meu murise de curând. Am început să vorbim, ne-am amintit de tinerețea noastră. Ne-am așezat la o cafenea, iar ea a început să mă întrebe.
-Și tu obișnuiai să te întâlnești cu o moldoveancă. De ce nu au mers lucrurile atunci? -Da, pe vremea aceea era altceva. Părinții ei voiau ca soț pentru fiica lor un moldovean, iar eu sunt tătar. -Ai luat legătura cu fiica ta? -Care fiică? -Da, care fiică? Pe fiica dumneavoastră o cheamă Mara. Prietena ta, când a aflat că este însărcinată, părinții au trimis-o în sat. A aflat că te-ai căsătorit cu altcineva și nu ți-a spus nimic. M-am grăbit atunci spre casă, nu știam cum să le spun copiilor mei, mă gândeam că mă vor judeca pentru că vreau să-mi găsesc fiica.
Dar copiii m-au susținut, mi-au spus că au visat mereu să aibă o soră. Am început să o căutăm. S-a dovedit că fata mea moldoveancă locuiește în Rusia. Căutarea a devenit mai ușoară, ne-a fost mai ușor să căutăm, le știam numele și prenumele. Eram bolnavă la acea vreme, eram bolnavă. Credeam că o să reușesc. După o săptămână m-am trezit în camera mea, un bărbat era întins lângă mine – Ai făcut bine, ai reușit. -Am fost nevoit, îmi caut fiica. Toată lumea mă așteaptă acasă. -Am observat că tabăra ta de țigani nu poate fi dispersată aici. Doctorii deja jură că rudele tale se adună zilnic sub fereastră. Apropo, acum sunt acolo.
Bărbatul m-a ajutat să ajung la fereastră. Copiii mei, soțiile lor, nepoții mei, o bătrână și fiica ei stăteau sub fereastră, iar o fetiță frumoasă cu părul negru alerga de colo-colo. -Bărbatule, aia e nepoata mea!!! Am o nepoată!!!
