Fac parte din generația învățată să le cedeze locul meu în mijloacele de transport în comun sau rândul meu la vreo coadă.
Le respect părul cărunt, nu am nimic împotriva lor, dar uneori exagerează.
Sunt singurul care se supără pe ei?
Seniorii au tot timpul din lume, dar cine știe de ce decid să înceapă să facă ture exact la orele la care noi ceilalți mergem la serviciu și la școală.
La acea oră, în autobuze nu ai unde să-ți pui picioarele, iar ei se plâng că pe scaune sunt tineri neciopliți care se prefac că nu-i observă.
Am întrebat odată o femeie cu baston, undeva la 80 de ani, căreia i s-a făcut rău în metrou, unde merge la 7.30 dimineața, unde se grăbește.
Mi-a spus că se duce la prietena ei să bea o cafea.
Apoi se întorcea acasă, își lua bagajele și mergea la piață pentru două roșii și un dovlecel.
Apoi ar fi trebuit să cumpere 100 g de brânză, nu știu de unde a luat-o.
Uimită, am întrebat-o de ce nu-și face cumpărăturile o dată pe săptămână, dintr-un singur loc – la urma urmei, sunt atât de multe magazine accesibile în piață.
Mi-a spus că îi place să își facă cumpărăturile doar pentru o zi și că la ce îi folosește cardul de transport pentru pensionari – să călătorească cât îi poftește sufletul.
I-am urat să fie sănătoasă pentru mulți ani și am sfătuit-o cu bunăvoință să își schimbe ora de cafea cu prietena ei, pentru a nu fi bruscată în metrou.
Ea s-a uitat la mine cu ochii întredeschiși și a șuierat: “Ai de gând să-mi spui, Babe, când și unde mă duc!”
Altă dată, însă, a trebuit să-mi scot medicul. M-am dus devreme, înainte de muncă.
Totuși, în fața ușii doctorului meu personal era deja o coadă lungă de bătrâni.
În fața mea era o mamă cu un copil care se pare că avea febră, pentru că se relaxase în brațele ei.
Când medicul a început să îl examineze, niciunul dintre ei nu a sugerat ca mama să meargă prima. Nu am mai suportat și le-am chemat, iar ele m-au îmbrățișat.
Nu era nimic pentru cel mic, dormea, dacă plângea atunci puteau să îi dea și lui rândul.
Noroc că a intervenit și medicul și a sunat-o pe mamă.
Nu vă spun ce s-a spus despre copil. Era ca și cum băiețelul de doi ani era de vină pentru că avea 39 de grade febră și nu aștepta să i se facă hemogramă.
Mi-am petrecut întreaga săptămână încercând să obțin certificatul medical pentru că, oricât de devreme aș fi mers în fața biroului, erau cel puțin șase persoane în fața mea.
Și nu puteam aștepta pentru că aș fi întârziat la serviciu. În cele din urmă am mers la o clinică privată, am plătit dublu și problema a fost rezolvată în cel mai scurt timp.
Mă întreb – bătrânii nu înțeleg că, așa cum îmi cer să îi respect, ar trebui să mă respecte și pe mine.
La urma urmei, impozitele mele se duc pentru a plăti cardurile lor de transport și pensiile lor!
