Eram în al treilea an de facultate.
Mama și tatăl meu locuiau la țară. Deși nu erau bogați, au vrut să-mi ofere o educație. Au făcut multe datorii din cauza educației mele, dar nu i-am auzit niciodată plângându-se de asta. Dimpotrivă, au fost întotdeauna mândri de mine și m-au sprijinit în toate modurile posibile.
La acea vreme, am vrut să-mi ajut puțin părinții, așa că mi-am luat un loc de muncă. Am început să câștig bine, așa că părinții mei aproape că au achitat toate datoriile.
Într-o zi, lucram în tura de noapte. Dimineața, șeful meu m-a sunat și mi-a plătit salariul și un bonus pentru munca mea asiduă. M-am bucurat foarte mult pentru că acești bani urmau să fie suficienți pentru a achita restul împrumutului. M-am întors acasă pe jos ca de obicei – prin parc. M-am simțit rău și am decis să mă așez. În mod clar, munca de peste noapte își pusese amprenta. Mai târziu, totul a trecut și m-am întors în apartament. Când am ajuns acasă, mi-am dat seama că îmi lăsasem geanta în parc, pe o bancă. Toți banii și documentele mele importante erau acolo. Am fugit imediat acolo, dar am uitat unde stăteam.
Aveam un sentiment rău. Cineva trebuie să-mi fi găsit geanta și să se fi bucurat de ea. Ce idiot am fost! Am alergat de colo-colo timp de o jumătate de oră căutându-mi geanta, dar fără niciun rezultat. Îmi pierdusem deja orice speranță când, deodată, am auzit pe cineva strigându-mi numele. M-am întors și am văzut un tip care stătea în fața mea. Îmi ținea în mână geanta.
– Asta trebuie să fie a ta – a spus el încet.
L-am îmbrățișat cu bucurie.
– Nici măcar nu știu cum să-ți mulțumesc! Întregul meu salariu se află acolo.
– În cazul ăsta îmi ești dator cu o cafea. Și poate și o prăjitură…
În seara aceea am avut prima noastră întâlnire. Și nu și ultima… Suntem împreună de patru ani.
