-Sunt sătul să aud poveștile ei despre rudele ei! -Este vecina noastră, poți să o asculți? – a întrebat soțul meu. -Întotdeauna spune același lucru. Alina este o fată răbdătoare și calmă, dar nu și în raport cu vecina ei Sara. Iar soțul ei nu înțelegea de ce. La un moment dat, ele erau prietene de familie. Sara este cu cincisprezece ani mai mare decât Alina. Când părinții ei au plecat, Sara și cele două surori ale ei au început să împartă casa. Se părea că totul ar trebui să meargă bine, pentru că au decis să vândă casa și să împartă suma între ele trei. Dar a existat un conflict.
Alina nu cunoștea detaliile, dar auzise de la bunica ei că Sarah ceruse să rămână în casă pentru că avea probleme și promisese că va da banii înapoi când se va rezolva problema. Surorile au fost de acord și au renunțat oficial la moștenire. Ce s-a întâmplat mai departe, Alina nu știe exact. Dar ea bănuiește că Sara încă nu le-a plătit înapoi. Ea o vizita adesea pe Alina și se plângea de rudele ei: “Au uitat complet de mine. Nu mă sună, nu-mi scriu, nu vorbesc cu mine. Nu sunt interesați de nimic în afară de bani.
Ei bine, bineînțeles, ai promis că te vei întoarce! Dar nu, toți sunt răi, răutăcioși, numai ea este bună. – Aici am vrut să-i sun, – a continuat ea, – nu am destui bani pentru a întreține casa, ar trebui să participe și ei, nu e doar casa mea? – Cum așa? Au spus că nu… – Și ce dacă au spus nu? E și casa lor! Ei au crescut aici, e casa tatălui lor. Nu le pasă? – Trebuie să se fi simțit jigniți pentru că trebuia să le dai banii înapoi, le-ai promis.
– În primul rând, ei au făcut înțelegerea, nu i-a obligat nimeni. În al doilea rând, am spus că voi returna banii când îi voi avea, și încă nu-i am. Este păcat să vând casa asta doar ca să le dau lor partea lor. Unde aș putea locui atunci? Bineînțeles, nimeni nu se gândește la mine, ci doar la bani. Alina s-a uitat la soțul ei. Stătea acolo cu fața aceea. Privirea lui spunea că a înțeles totul și că nu se va mai întreba de ce soția lui nu era fericită de vizitele Sarei.
