Să fiu sincer, pe mama mea am fost supărat. Lucrurile stau așa: atunci când tata a găsit o altă femeie, mama a plecat cu mândrie. Nu și-a apărat deloc interesele noastre. După părerea mea, dacă el a înșelat, ea ar fi trebuit să ceară apartamentul, bani. În schimb, am fost nevoiți să trăim într-un cămin, în condiții groaznice. Se întâmpla să cerem cartofi de la vecini, pentru că pur și simplu nu aveam ce mânca.
Mama, de-a lungul întregii vieți, a avut un caracter prea blând. Totdeauna făcea concesii, nu-și apăra niciodată propriile interese. Eu nu puteam înțelege asta. Când aveam 12 ani, bunica a murit și mătușa a luat casa ei, iar mama nici nu s-a opus, deși nu aveam unde locui.
Așa că, la 15 ani, am plecat de acasă cu dragă inimă și m-am dus la un liceu profesional în alt oraș. Mai târziu am intrat la universitate și, în anul doi, împreună cu un coleg de grupă, am deschis un service de reparații calculatoare. Am avut noroc, pentru că am fost primii. De atunci au trecut zece ani și acum avem două ateliere și trei magazine. Deși eu și soția locuiam într-un apartament închiriat, eu i-am cumpărat întâi locuință mamei. Iubita mea, Elena, s-a supărat teribil.
— Cum poți să faci așa? Mama ta a avut o viață întreagă să strângă bani pentru un apartament.
— Nu e de genul ăsta, nici măcar pentru pantofi nu putea aduna.
— Dar asta e problema noastră?
— Poate că nu, dar e mama mea.
Imagine ilustrativă. Fotografia nu reprezintă o confirmare documentară a situației descrise.
Cu timpul, totuși, am cumpărat o căsuță mică. Ni s-au născut doi copii. Viața s-a așezat. Dar mamei i-am ajutat mereu. Chiar i-am făcut un card, pe care îl alimentam lunar cu câte 5.000 de lei.
Într-o zi, am observat că banii de pe card dispăreau foarte repede. Atunci am venit la mama și am văzut că nu avea deloc ce mânca.
— Unde sunt banii? Pe ce i-ai cheltuit?
— Știi cum sunt prețurile acum. Și medicamente, și întreținere.
Dacă v-a interesat această poveste, găsiți mai multe relatări emoționante și de viață la linkul – https://t.me/+Wi4_EbzXw7Q5M2Zi
Nu am crezut-o. M-am hotărât să o urmăresc. Data viitoare când am încărcat banii, mama i-a scos imediat. M-am dus la ea să văd ce a cumpărat. Dar frigiderul era din nou gol.
— Mamă, ce ai cumpărat?
— Fiule, vezi, e o situație. Nepotul are probleme, sora se plânge mult, cere ajutor, iar eu nu pot să refuz.
— Mamă, ei te folosesc! Vasile însuși mi-a spus că își construiește casă. Nu am de gând să-i fiu sponsor în timp ce tu n-ai ce mânca.
Furios, m-am întors acasă și i-am spus tot soției. Atunci ea mi-a dat un sfat:
— Ai făcut destul pentru mama ta. Nu-i mai da niciun ban de acum. Dacă e nevoie, cumpără-i alimente și du-i, sau medicamentele de care are nevoie.
A doua zi i-am luat mamei cardul. S-a supărat, mi-a zis că am mulți bani și că nu trebuie să refuzi rudele. Eu nu sunt de acord.
Credeți că am procedat corect sau nu?
Mai multe povești interesante de viață aici – https://t.me/+xOpeSMR55r5hZTIyMă întreb adesea dacă iubirea înseamnă să dai fără măsură sau să știi când să oprești, ca să nu pierzi pe nimeni pe drum.
