Să fiu sincer, pe mama am fost supărat. Când tata a găsit pe altcineva, ea a plecat mândră, fără să-și apere interesele. După părerea mea, dacă el a înșelat, mama trebuia să ceară apartamentul, bani. În schimb, am ajuns să locuim într-un cămin, în condiții groaznice. Erau momente când trebuia să cerem cartofi de la vecini, pentru că nu aveam ce pune pe masă.
Mama a avut dintotdeauna un caracter prea blând. Făcea mereu concesii, nu-și apăra niciodată drepturile. Nu puteam înțelege asta. Când am împlinit 12 ani, bunica a murit, iar mătușa a luat casa ei. Mama nici n-a contestat, deși nu aveam unde locui.
Așa că la 15 ani am plecat cu dragă inimă de acasă și m-am dus la o școală profesională în alt oraș, la Iași. Apoi am intrat la facultate, iar în anul doi, împreună cu un coleg, am deschis un service de reparat calculatoare. Am avut noroc, pentru că am fost primii. Au trecut 10 ani de atunci, iar acum avem două ateliere și trei magazine. Deși eu și soția mea stăteam în chirie, prima dată i-am cumpărat apartament mamei. Valeria, soția mea, s-a supărat foc.
– Cum poți face așa ceva? Mama ta a avut toată viața să-și facă rost de apartament.
– Nu e de felul ei, nici pentru încălțăminte n-a putut aduna.
– Asta e problema noastră?
– Poate că nu, dar e mama mea.
Ilustrativ. Imaginea nu confirmă documentar situația descrisă.
Cu timpul, am cumpărat și o căsuță mică. Ne-au venit pe lume doi copii. Viața s-a așezat la loc. Dar pe mama tot am ajutat-o. I-am făcut și un card, pe care îl alimentam lunar cu 5.000 de lei.
Într-o zi, am observat că banii de pe card se evaporau repede. M-am dus la mama și am văzut că n-avea ce pune în gură.
– Unde-s banii? Pe ce i-ai cheltuit?
– Știi tu ce prețuri sunt acum. Și medicamentele, și întreținerea.
Dacă te-a interesat această poveste, găsești mai multe istorisiri emoționante și de viață la linkul – https://t.me/+Wi4_EbzXw7Q5M2Zi
N-am crezut-o. Am hotărât s-o urmăresc. Data următoare când i-am pus bani, mama i-a scos imediat. Am mers la ea să văd ce-a cumpărat. Dar frigiderul era iar gol.
– Mamă, ce-ai cumpărat?
– Fiule, uite cum e. Nepotul are probleme, sora mea se plânge mereu, cere ajutor, iar eu nu pot să refuz.
– Mamă, te folosesc! Vasile însuși mi-a spus că-și construiește casă. N-am de gând să-l sponsorizez câtă vreme tu n-ai ce mânca.
Furios, m-am întors acasă și i-am spus tot soției. Atunci ea mi-a dat un sfat.
– Ai făcut destul pentru mama. De acum, niciun leu în plus să nu-i dai. Dacă e nevoie, cumpără-i alimente și du-i, sau medicamentele de care are nevoie.
A doua zi, i-am luat mamei cardul. S-a supărat, mi-a spus că am destui bani și că nu trebuie să refuz neamurile. Dar eu nu sunt de acord.
Ce părere aveți, am făcut bine sau nu?
Mai multe povești interesante de viață găsiți aici – https://t.me/+xOpeSMR55r5hZTIyAm hotărât să rămân pe poziție, chiar dacă mă doare sufletul să o văd supărată.
