Viorelia prăjea chiftele când în bucătărie a intrat soțul ei. Viore, trebuie să vorbim, a declarat hotărât Mihai. Vorbește, a aruncat ea. Poate te așezi, să asculți cu calm? în glasul lui Mihai răsuna nerăbdarea. Eu tot trebuie să am ochii pe chiftele, a răspuns femeia. Ce voiai să-mi spui? am început, a ezitat Mihai, abia găsind cuvintele. Am întâlnit o altă femeie plec de lângă tine! Te felicit. Şi mă bucur pentru tine! a spus liniștit Viorelia. În sensul de felicitări? Şi bucurie pentru mine? bărbatul a privit surprins la soție. Dar Mihai nu s-a putut imagina că în acel moment Viorelia plănuia ceva altfel.
Să fim sinceri, a spus prietena ei, Călin, întorcânduse spre ea, cumva temânduse că ar spune ceva nepotrivit. Nu înțeleg cum ai putut să faci așa ceva. E total în afara limitelor, Viore!
Dincolo de ce? Bine sau rău?
E ca un răsărit de soare, adică nu poţi să-l priveşti fără să-l vezi.
Nu contează cum te uiţi, zâmbi Viorelia. E rezultatul care contează. Iar rezultatul meu e minunat. Am obținut ce miam dorit!
Totuşi, îngrijorată a intervenit vecina, vor exista consecințe negative
Nu striga! a exclamat Viorelia. Când vor veni, le vom discuta. Deocamdată trăiesc o perioadă de bucurie și adevărată victorie! Aşa că nu strica sărbătoarea mea!
Vecina a încruntat umerii, s-a întors, prefăcânduse că privește peisajul afară de fereastră.
***
Totul a început în acea seară, când Mihăil, întors de la muncă, a spus cu o ușoară stânjenire:
Trebuie să vorbim
Viorelia sa strâns în sine. Așteptase mult timp ca Mihai să ia curajul. Şi iată că a început.
Vorbește, a aruncat ea, întorcând chiftelele în tigaie.
Poate te așezi, să asculți cu calm? a spus Mihai, nerăbdător. Sau să vorbesc cu spatele tău?
Stai, dragul meu, a răspuns calm Viorelia, acum Olegianul îşi va aminti de mine și se va repeta: mamă, eu, mamă, eu. Așa că nu pierdeti timpul. Ce vrei să-mi spui?
Eu, a ezitat Mihai, cu greu găsind cuvintele am întâlnit o altă femeie
Şi? Viorelia nu sa întors la el, ocupată cu chiftelele, ce urmează?
Oprește tigaia! a strigat Mihai, nerăbdător să se descarce. Auzi ce spun?! Eu iubesc o altă femeie!
Aud, a întors în cele din urmă Viorelia spre el. Te felicit.
Ce? uimirea lui Mihai nu avea margini. Așteptase orice, cu excepția acestei indiferențe și felicitări.
Mai încet, te rog, să nu sperii copiii, a spus Viorelia, încă calmă şi parcă nepăsătoare.
Știai? a oftat Mihai.
Nu, nu ştiam, a clătinat uşor capul Viorelia. Dar bănuiaam.
Bănuiai?
Desigur. Şi nu ştiai că aș întârzia la muncă câteva ore? Aș sta la telefon, ascunzândul mereu în buzunar? Aș trece în altă cameră, inventând un motiv absurd? Şi apoi Mihai, orice om simte, fie că îl iubeşte sau nu
De ce te-ai tăcut când ai înţeles totul? a întrebat Mihai, liniştinduse puţin.
Ştii, a clătinit ochii Viorelia, era propunerea ta, iar să distrugi familia era tot la tine.
De ce ai făcut asta?
Cum? Dacă ai vrea doar să te plimbi, să te distrezi, teai ascunde de toate aventurile. Odată ce ai început discuţia asta, înseamnă că ai luat deja o decizie. Deci nuţi face griji, spune tot ce vrei
Mihai privea la soție şi nu o recunoștea. Atâta răbdare, calm și demnitate. Se aștepta la lacrimi de femeie.
Pe scurt, am o ofertă
Interesant a luat loc pe taburet Viorelia și îl privea fix.
Eu am calculat Avem un credit ipotecar în lei Probabil nu vei putea să-l plăteşti, chiar şi cu alocaţiile pentru copii
Încă să nu discutăm despre divorţ? vocea Viorelei a luat o nuanţă metalică, pe care Mihai nu a observat-o.
Ce să mai discutăm? a aruncat el nepăsător. E evident că nu mă vei ierta.
Așa e, a zâmbit Viorelia, pentru că mă cunoşti ca pe o faţă veche.
Deci, a continuat Mihai, fără să perceapă sarcasmul, ar fi mai bine să te muţi întrun apartament cu o cameră, iar eu să rămân aici.
Copiii?
Ce copii? Vor veni cu tine, desigur, a răspuns el.
Aşa că eu, cu cei doi copii, voi locui în 18 metri pătraţi, iar tu, cu noua ta dragoste, în apartamentul nostru cu trei camere?
Exact. Nu poţi să plăteşti ipoteca. E clar. Eu am plătit eu singur până acum, a explicat cu încredere Mihai, mirat că Viorelia părea să nu înţeleagă.
Înţeleg, a răspuns Viorelia şi sa ridicat, trebuie să mă gândesc.
A ieșit pe balcon.
Hai să vezi, ia spus Mihai cu o şăbălie, gândinduse: Să se gândească, femeile astea. Ce să mai gândească?
În timp ce Viorelia era pe balcon, Mihai a servit în farfurie două chiftele, piure cald din multicooker și a început să mănânce.
Nu a terminat.
Sunt de acord, a declarat Viorelia, revenind în bucătărie, dar cu o singură condiţie.
Ce condiţie? a zâmbit uşor Mihai.
Tu vei sta în acest apartament cu pasiunea ta şi cu fiul nostru. Iar eu și fetiţa mea ne vom muta.
Ce? faţa lui Mihai sa întins de surpriză, ochii iau căutat sus. Vrei să împarţi copiii?!
Da. Şi ce este cu asta? a răspuns calm Viorelia. Copiii sunt comuni, responsabilitatea e egală. Să rămână băiatul, pe care tu lai dorit atât de mult, cu tine. Fetiţa, cu mine. Pentru mine este corect.
Eşti nebună? Cum poţi să împarţi copiii? Nu sunt mobilă!
Bineînțeles, a răspuns Viorelia ferm. Eu îi voi susţine toată viaţa, iar tu te vei odihni. Nu, nu aşa nu va fi.
Eu voi plăti alocaţiile! Şi voi ajuta, dacă pot
Desigur. Tu îmi plăteşti, eu ţie. Am crescut copiii împreună, aşa îi vom creşte și noi. Dacă nu vrei băiatul, ia fetiţa. Ea e mai mare, cu ea va fi mai uşor. Vezi, sunt gata să îţi fac pe plac.
Nu, ştiam că eşti ciudată, dar aşa de mult? a strigat Mihai. Vrei să rezolvi cu mine prin copii?!
Nu inventa, Mihai. Nu eşti demn să mă înfrunţi. Vreau doar să fie corect. Tu primeşti apartamentul cu trei camere şi împrumutul, eu apartamentul cu o cameră şi fetiţa. Şi alocaţiile reciproce. Aşa ne despărţim, cum se spune, de comun acord. În caz contrar, mă voi lupta. Nu voi ceda niciun ban. Gândeştete. Şi gândeştete undeva în altă parte.
Mihai sa dus.
Sa consultat cu prietena, cu mama, cu sora.
Toţi, în cor, lau liniștit, spunând că Viorelia joacă. Că nicio mamă normală nu ar da un copil pentru câţiva metri pătraţi. Aşa că Mihai putea să accepte. În trei zile, Viorelia a luat copilul.
Despre iubita lui Mihai, pe nume Oana, era în extaz. Un apartament cu trei camere în centru! Un astfel de dar era de necrezut!
În plus, Oana urma să primească şi un băiat de patru ani, pe care Oana la lăsat să treacă cu vederea.
În câteva zile, Mihai ia spus Viorelei că acceptă condiţia.
Perfect, a răspuns Viorelia, insistând ca Mihai să depună cererea de divorţ a doua zi.
De ce eu? a încercat să se oprească el.
Pentru că eşti bărbatul. Şi pentru că ţiei va fi mai uşor să plăteşti totul.
Argumentul ia părut logic, iar el a depus cererea de divorţ.
***
Trebuia să aştepte trei luni. Conform acordului, Mihai sa mutat la Oana.
Viorelia se pregătea de mutare şi, cu devotament, răspundea la toate criticile rudei şi prietenilor.
Mihai răspândea peste tot că Viorelia a împărţit copiii pe baza apartamentului şi ia dat fiului.
Cum poţi?
Ce fel de mamă eşti?
Nu ai ruşine şi nici conşti!
Cum poţi să împarţi copiii?! Nu ai inimă!
Acestea erau cele mai blânde remarci pe care Viorelia leau auzit.
Asculta. Uneori răspundea, alteori tăcea, alteori pur şi simplu pleca să nu audă, să nu răspundă, să nu tacă.
Chiar şi fiica de doisprezece ani, Cătălina, ia aruncat o replică:
Credeam că ne iubeşti
Viorelia, fără să se uite la nimeni, a aşteptat cu răbdare să se finalizeze divorţul
În cele din urmă, a venit momentul.
Judecătorul a fost surprins:
Vreţi să lăsaţi fiul cu tatăl?
Da, a răspuns Viorelia calm. Pentru că responsabilitatea e aceeaşi pentru amândoi. Şi tatăl nu se opune. Dimpotrivă, e bucuros. Nu-i așa, Mihai?
Mihai a încuviinţat din cap.
Problema a fost rezolvată, aşa cum propusese Viorelia.
Mihai a oftat uşurat
Fără rost.
Totul abia începuse.
***
Viorelia a pregătit totul pentru plecarea ei. A adunat lucrurile: pe ale ei şi ale fiicei. A luat ce era cu adevărat necesar.
Şi a scris o listă pentru Mihai.
Ce îi place lui Olegian, ce nu îi place, la ce grădiniţă merge, cum se numeşte învăţătoarea, ce alimente nu tolerează, ce desene animate urmăreşte, unde e clinica şi aşa mai departe.
Răsfoind hârtia, Mihai a exclamat:
Numai pot! La ceastea? Ne descurcăm singuri! Nu, băieţelule? a luat copilul în braţe şi la ridicat spre tavan.
Olegian a chicăit de încântare.
E totul, e timpul, a întrerupt Viorelia veselia, dacă aveţi nevoie, sunaţi.
După ce au plecat cu fiica, Mihai a sunat pe Oana:
Totul e gata! Drumul e liber! Vino!
În aceeaşi seară, Oana a postat pe rețele: Început de viaţă nouă! şi a încărcat o poză în care ei doi se aplecau peste pătuţele copilului adormit.
***
După aceea a început un coşmar adevărat pentru Mihai şi o aşteptare cu răbdare nemărginită pentru Viorelia.
Realitatea sa dovedit departe de iluzii.
Olegian, a doua zi, a cerut săl cheme pe mama. Refuza să mănânce ce gătea Oana. Nu voia să rămână cu ea.
Întâlnirile matinale la grădiniţă îl enervau pe Mihai. Băiatul refuza să se îmbrace, făcea poante, plângea tot drumul şi se opunea cu tărie când învățătoarea îl ducea în grup. Mihai întârziea mereu la serviciu.
Apoi Olegian sa îmbolnăvit.
Mihai nu ştia ce să facă. Îngrijirea fiului era mai grea decât îşi imaginase.
Revenea la grădiniţă, trebuia să fie acasă seara. Începea să plece mai devreme de la muncă. Şefii îl observau.
Oana a plecat brusc întro delegaţie, apoi a dispărut complet, trimiţând un mesaj: Nu sunt gata să îmi sacrific viaţa pentru copilul tău.
Mama lui Mihai a refuzat să îl ajute, invocând probleme de sănătate.
Viorelia venea strict o dată pe săptămână, două ore. După plecarea ei, Olegian se revoltă din nou.
Ipoteca era plătită, dar Mihai nu anticipase cheltuielile enorme pentru copil.
A uitat de odihnă. Iritarea şi oboseala lau cuprins. Sa surprins cu gândul că nu vrea să rămână lângă fiu.
După aproximativ trei luni, Mihai a sunat la fosta soție:
Viore, trebuie să vorbim. Urgenţă.
Viorelia a venit.
Ce sa întâmplat? a întrebat cu o oarecare compasiune, observând chipul neînsemnat al fostului.
Te rog, ial de la mine, a șoptit Mihai, nu mai pot.
Ce nu e în regulă?
Sunt obosit, Viore. Oana ma abandonat.
Înţeleg, Viorelia a încercat să îşi suprime zâmbetul, dar
Viore, numai vreau să aud dar.
Cum adică?
Să ne mutăm totSă ne mutăm tot la casa ei, unde vom trăi în pace şi vom creşte copiii în mod echitabil.
