Viața mea părea un basm până nu demult. Aveam alături un bărbat iubitor, simțeam că voi deveni mamă și mă pregăteam cu emoție pentru nuntă. Dar o vizită la spital a distrus totul, lăsându-mă în pustiu și disperare.
Eu și logodnicul meu, Ciprian, visam la viitor: închiriasem un apartament drăguț în Chișinău, planuiam ceremonia. Searile le petreceam împreună, savurând liniștea. Cu o lună înainte de nuntă, am început să am grețuri dimineața. Inima îmi șoptea: era miracolul la care tânjeam. Dar am tăcut, vrând să-i fac o surpriză. În ziua aceea, m-am dus la părinți să-i spun mamei.
În taxi, am avut amețeli, dar le-am dat vina pe oboseală. Acasă, mama a preparat ceai de mușețel, iar starea mea s-a ameliorat. Noaptea, însă, febra m-a cuprins ca un foc. Mama a chemat ambulanța, deși protestam. Medicul, după consult, a pălit:
— Spitalizare imediată! Suspectăm sarcină ectopică.
Cuvintele m-au fulgerat. Visul de a-i da lui Ciprian un copil s-a făcut praf, lăsând doar durere.
M-am trezit după operație. Un doctor obosit m-a privit compătimitor:
— Scuză-ne, dragă. Abia te-am salvat.
La ultimul examen, am înțeles de ce: viața mi-a fost cruțată, dar fertilitatea – pierdută pentru totdeauna. Nu îndrăzneam să-i spun adevărul lui Ciprian, teamă că se va îndepărta. I-am mințit că fusesem la control. Nu știu dacă a crezut, dar mama lui, Ecaterina Popescu, a bănuit ceva.
Cu o săptămână înainte de nuntă, voiam să luăm concediu. Dar, ocupată cu un proiect, am întârziat. Ajungând acasă devreme, am auzit o conversație care m-a paralizat. Vocea Ecaterinei răsuna:
— Ți-am spus că încă îl vizitează pe Sorin! A stat o săptămână la ginecologie, iar tu încă o aperi!
— Mamă, a fost doar un control… — se apăra Ciprian.
— Trezește-te la realitate! A avut un avort eșuat! Știu de ce se internează femeile! Nunta va fi o rușine!
Lumea mi s-a învârtit, am leșinat. Când am deschis ochii, Ecaterina zâmbea forțat:
— Te-ai trezit, dragă? Bea ceai. Trebuie să vă înțelegeți cu Ciprian.
El a vorbit repede:
— Ana, trebuie să amânăm nunta. Ești prea slabă.
— Nu de sănătate te îngrijorezi…
— Despre ce vorbești?
— V-am auzit! Crezi și tu că am avut avort din cauza infidelității?
Privirea lui evazivă a răspuns mai mult decât vorbele.
— Te iubesc, dar am nevoie de timp.
— Sarcina a fost ectopică! Am fost pe moarte! Ți-am ascuns-o ca să nu te rănesc, iar tu mă acuzi?!
— Sorin încă te iubește. Poate te-a amăgit…
— Nu s-a întâmplat nimic!
— Atunci de ce ai tăcut?
— Mă temeam să nu mă părăsești! Acum nu pot avea copii!
— Îmi pare rău, dar nu te cred. Nunta e amânată. Mă mut la părinți.
A plecat fără să se uite înapoi. Durerea mea i-a fost indiferentă. A ales bârfele mamei sale.
Acum, singură, fără logodnic, fără copil, mă întreb cum să continui. Tot ce am iubit s-a transformat în cenușă.
