Victor Popescu veghea la Mihai cu răbdare, fără ca tânărul să se dea seama. Nu era de mirare Victor petrecea mulți ani în funcții de rang înalt, era un profesionist desăvârșit! Încă nu apăruseră semne de avertizare; Mihai nu aducea pe nimeni acasă și nu făcea nimic suspect. Victor ştia, însă, că trebuie să aşteaptă; în curând Mihai va da greș. Intuiția nu la lăsat în şavă.
Pentru el, totul era personal. Era vorba de familia lui, de el și de fiica lui. Când Ana era mică, Victor se întristă că nu a născut un băiat, ci o fetiță. Nu îşi arăta însă dragostea în faţa lumii, dar în adâncul sufletului îi zguduia această surpriză o prinţesă!
De ce o fetiță în loc de un băiat?, se întreba el. Cu cine să vorbesc ca bărbat când lucrurile devin grele? Cine să-mi înveţe viaţa, cine să mă facă om adevărat?
Aşa că, cumva, sa căsătorit târziu, munca îl ţinea departe de femei.
Apoi la întâlnit pe Livia iubirea lui! Ela era deja aproape de patruzeci de ani, aşa că nu se gândea prea mult la un fiu.
Evenimentul neaşteptat a venit atunci când Ana, micuţa lui, ia prins prima dată atenţia. Când ia zâmbit şi ia tras de nas cu mânuţa ei, Victor sa topit. Când Ana a intrat în casă cu paşi nesiguri, strigând: Tată, tată!, Victor a ridicat-o în braţe şi a strâns-o la piept. În acel moment a înţeles că fericirea ei era scopul vieţii sale. Nu va permite niciodată să fie rănită!
Ana chicoti: Vicuțu, ne răsfeţi! Victor le cumpăra fetelor sale cadouri și, privind în ochii lor luminoşi, se simțea împlinit.
Cum a crescut așa de repede Ana? Încă ieri o ţinea de mâna lui, mergând împreună la grădiniţă. Îi arunca o privire spre Victor, spunând: Tată, eşti mare! Îmi cumperi un ursuleţ? Privirea ei îl făcea să se simtă ca un zeu. După terminarea şcolii, Ana a început studiile la distanţă şi a luat un loc de muncă, hotărând să-şi construiască propriul drum. Cu mândrie ia spus tatălui:
Tată, trebuie să fiu independentă. La job voi învăţa repede, nu vreau să pierd timp. Victor a simţit din nou mândria pentru fiica lui, o fire isteaţă.
Întro zi Livia a pregătit o plăcintă, iar Victor sa întrebat dacă fetele vor cere ceva de la el. Nu a fost aşa; Ana abia împlinise douăzeci de ani.
Tată, a spus Ana, zâmbind, apoi a aruncat o pulbere invizibilă spre el, Vreau săţi prezint pe cineva, nu te grăbi. Mihai e foarte drăguț, ne gândim să depunem cererea de căsătorie. Lam invitat la ceai astăzi. Ah, sună telefonul!
Livia a deschis ușa: Bună seara, intraţi, mă bucur să vă întâlnesc, eu sunt Livia Vasilescu. Iar acesta este tatăl Anei, Victor Popescu. Victor a strâns mâna lui Mihăi, dar în gura ia rămas uscată.
Acest tip vrea să-ţi ia fiica, pe Ana, din casă! ia strigat o voce interioară. Ce vrei săţi fie fericirea fiicei tale? Băiatul pare bun, dar tu nu vrei ca ea să rămână mereu cu mama şi cu tata, nu?
Victor nu a ascultat raţiunea. A decis că Mihai nu este demn de Ana și a pus la cale un plan să-l testeze.
După câteva săptămâni, Victor sa aşezat lângă casa lui Mihai, în maşina de serviciu. Seara, pretinzând că lucrează, îl urmărea pe Mihai după ce îl ducea pe Ana acasă. Îşi dorea să vadă dacă există ceva ascuns.
Întro dupăprânză, lângă intrarea la blocul lui Mihai, a apărut o tânără cu o fetiţă mică. Victor a luat geanta din mâinile ei şi a urmărit cum au intrat în apartament. A înţeles că Mihai nu era cine pretindea să fie, dar, totodată, îi părea familiar îşi amintea de tinereţea lui, când şi el era deschis şi simplu. Poate că era prea suspicios.
Ana la întâmpinat pe tată cu bucurie: Tată, în săptămâna viitoare ne căsătorim! Am rezervat o cafenea cu Mihai. Sunt fericită. Victor a privit fiica şi sa ruşinat că o urmărea. Ana a continuat:
Tată, părinţii lui Mihai vor veni mâine seară să ne cunoască. Vor sta la el în casă. Ieri a venit sora lui, Natalia, cu fiica ei, iar soţul ei este în delegație.
La nunta lor, Victor a dansat cu Livia ca un tânăr. A realizat că nu mai are rost să se îndoiască de alţii, că viaţa profesională şi cea personală trebuie să rămână separate.
Un an mai târziu, Ana a născut un nepot Sergiu! Victor, acum bunic, a plâns de bucurie. Visurile se împlinesc: are acum un ginere, Mihai, un bărbat cinstit, şi un nepot pe care săl înveţe. În timp ce micuţul Sergiu strigă din toată casa, Victor ştie că viaţa lui este completă.
Victor a înţeles că, în loc să-şi petreacă energia suspiciunilor, e mai înţelept să aibă încredere în cei dragi și să le clădească un viitor împreună. Încrederea şi iubirea în familie sunt temelia adevăratei fericiri.
