Victor Grigorescu îl urmă pe Ion cu o atenție de care acesta nici nu băga seamăn. Ce să vezi, Victor lucrase atâta vreme în posturi de responsabilitate că se credea un adevărat profesionist! Încă nu apăruse nicio problemă Ion nu adusese pe nimeni acasă și nu făcuse niciun gest suspect. Dar Victor ştia că nu poţi să-l păcăleşti pentru totdeauna, iar instinctul său i-a spus că, la un moment dat, Ion va da greşeala.
Pentru Victor era o chestiune de onoare, pentru că totul ținea de el, de familia lui și de viitorul Anei, fiica lui. Când Ana s-a născut, Victor a fost dezamăgit că nu a fost un fiu, ci o fetiță! Încă nu arăta pe nimic dragostea lui, dar în suflet îi răsălă o mică zgură: fetiță. Ce să fac, om de seamă, acum că am o prințesă în loc de prinț? Cine să-mi fie confident când viaţa se încurcă? se gândea el.
Apoi, să nu nu zic, a întâlnit pe Maria, iubita lui. Într-o epocă când ambele erau deja aproape de patruzeci de ani, nu se gândea să mai viseze la un copil. Dar a urmat ceva neaşteptat: micuţa Ana, fără să-și dea seama, i-a cucerit inima tatălui. Prima ei zâmbet, când i-a tras de nas cu mânuţele mici, l-a lăsat fără cuvinte.
Într-o zi, Ana a venit sprintenă la tată cu ochii mari de curiozitate și, deodată, a scos un strigăt: Tati, tati! Victor a ridicat-o în braţe, și în acel moment a înţeles că fericirea ei este cel mai preţios lucru din viaţa lui. Nu te voi lăsa să suferi, micuţa mea! i-a şoptit el.
Ana chicoti: Vicu, ne ştim tu și pe noi!. Victor ia cumpărat cadouri și, privind în ochii ei sclipitori, se simţea în al nouălea cer.
Cum a crescut așa de repede Ana? Zilele trecute o vedeai cum se sprijină de mâna lui mare în drum spre grădiniţa din Iaşi. Încetincet, cu ochii plini de admirație, îi arunca: Tati, ești mare! Îmi poţi cumpăra un ursuleț?. Victor se simţea ca un Zeus al familiei.
După ce a terminat liceul, Ana a intrat la facultatea de la distanţă și sa angajat. A luat iniţiativa în propria educație şi ia spus tatălui: Tati, e timpul să fiu independentă. La muncă voi învăţa repede, nu am chef să pierd timpul. Victor a fost din nou mândru de aleasa lui, Ce mintească e!
Într-o seară, Maria a scos un cozonac proaspăt, iar aroma ia adus pe Victor gânduri de genul Poate fetele vor să-mi cumpere ceva? Dar nu ceva total diferit. Ana, abia împlinită de 20 de ani, a venit la tată cu un zâmbet misterios: Tati, vreau să-ţi prezint pe cineva. Nu te stresa, e vorba de Oleg, foarte drăguţ, și vrem să depunem o cerere de căsătorie. Uite-l, cheamăl, intră!, a strigat Ana, iar Oleg a sunat la uşă.
Maria a deschis uşă cu un Bună seara, fiţi bineveniţi! Eu sunt Maria Vasile, şi acesta este tatăl Anei, Victor Grigorescu. Victor a strâns mâna lui Oleg, iar în gura ia răsărit o senzaţie ciudată.
Gândurile ia furat vocea interioară: Ce vrei să faci cu fiica mea? Să o iei la drum cu tine, să o duci departe de casă? Dar Victor nu a vrut să asculte raţiunea. A decis că Oleg nu e demn de Ana și a pus în mișcare un plan.
Aşteptând câteva săptămâni, Victor sa așezat lângă casa lui Oleg, în maşina de serviciu, pretinzând că lucrează târziu. Zilele trecute odată cu Oleg, când îl lăsa pe Ana să se întoarcă acasă, îl urmărea în tăcere, încercând să-i testeze caracterul.
Întro seară, Victor a văzut cum se apropie de intrarea în bloc o tânără cu o fetiță mică. A luat fetiţa de mână, a luat și geanta ei și au pășit prin uşă. Aha, nu e cine credeam!, a gândit el. De fapt, Oleg îi arăta o latură deschisă și sinceră, iar Victor a început să simtă o uşoară înţelegere: poate şi el, în tinereţe, fusese la fel de deschis și simplu.
Ana la întâmpinat pe tată cu bucurie: Tati, în săptămâna următoare ne căsătorim! Am rezervat o cafenea cu Oleg, sunt extrem de fericită. Victor a privit-o fără să ştie ce să facă. S-a ruşinat că a spionat mirele fiicei sale. Ana a continuat: Tati, părinţii lui Oleg vin mâine seara să ne cunoască, şi sora lui, Natalia, va veni cu fiica ei din Botoşani.
La nuntă, Victor a dansat cu Maria ca un tânăr. Sa hotărît că nu are rost să dea vina pe nimic, să nu mai amestece munca cu viaţa personală.
Un an mai târziu, Ana a născut o nepotică, pe Serafina. Bunicul a plâns de fericire, iar visele lui Victor sau împlinit: în sfârşit avea pe cineva cu care să discute pe bărbaţi și pe cineva pe care să-l ajute la treburile casnice Oleg, nepotul său. Serafina a început să zică primele cuvinte, chicotind și strigând în voie. Victor nu a mai povestit nimănui despre cum a verificat pe Oleg; a considerat că în familia lui, încrederea e cea mai importantă.
Și așa, cu zâmbete, cozonaci și voie bună, viaţa a continuat în ritmul său românesc, cu lei în portofel și cu poveşti de familie ce nu se termină niciodată.
