Ieri am intrat pe la vecinul meu, Doru, să-i cer o bormașină. Mi-a deschis ușa îmbrăcat în pantaloni de trening și tricou:
Intră, tocmai am terminat de cinat.
Am intrat. În apartament mirosea a pui prăjit, totul curat-lună. Pe masă, laptopul deschis și un pahar cu vin roșu.
Doru are cincizeci și unu de ani. Divorțat de doisprezece. Stă singur. E inginer, are un salariu de șapte mii două sute de lei pe lună.
Îl cunosc de cinci ani, de când m-am mutat în bloc. Niciodată nu l-am văzut cu vreo femeie. Nici măcar la vreo cafea, ca musafir.
Mi-a dat bormașina, a turnat o pălincă:
Hai, stai puțin, dacă tot ai venit. Nu ne-am mai văzut de-o grămadă de vreme.
Ne-am așezat în bucătărie și am băut împreună.
L-am întrebat:
Doru, tu de ce ești singur? Nu cauți pe nimeni?
A râs, puțin amar:
Măi Andrei, nu mai caut de mult. Știi, trăind doisprezece ani singur, am ajuns la concluzia că așa îmi este cel mai bine.
De ce?
A mai turnat. S-a sprijinit de spătarul scaunului:
Îți spun. Am șase motive mari și late, pe care le-am trăit pe pielea mea.
Primul motiv riscul falimentului la divorț
Doru a început povestea:
Am divorțat acum doisprezece ani. Am fost însurat optsprezece ani cu Ancuța. Avem o fată, Diana, acum are douăzeci și opt de ani, stă la casa ei.
A sorbit din pălincă:
Am divorțat din cauza infidelității ei. Am prins-o cu un coleg de serviciu. Am depus imediat actele.
Și ce s-a întâmplat?
Judecătorul a împărțit apartamentul la jumătate. Deși eu am achitat cea mai mare parte din rate. Am vândut, am împărțit banii, iar eu am cumpărat garsoniera asta.
S-a uitat insistent la mine:
Andrei, jumătate din ce am muncit s-a dus… pentru că așa zice legea, indiferent de vină. Munceam pe brânci, ea mă înșela, și tot ea a primit jumătate.
Așa e la divorț
Exact! Și-acum zi tu: la ce să risc încă o dată? Poate găsesc o femeie, ne mutăm împreună, după un timp facem cununia. Cumpărăm mașină, alte lucruri. Dacă ea pleacă… Eu cu ce rămân?
Am tăcut. Doru a mers mai departe.
Al doilea motiv lipsa de sprijin pentru visele bărbaților
Andrei, eu am un vis. Vreau să cumpăr o motoretă veche, să o restaurez și să plec pe drumurile patriei, câte un weekend.
Păi e fain să ai un hobby!
Peste jumătate de an îmi iau un Mobra din anii ’70, mă apuc eu să-l refac, pe îndelete.
A tras o gură de apă după pălincă:
Când eram căsătorit, aveam și atunci visuri. Voiam să învăț să cânt la chitară. Mi-am cumpărat una, m-am înscris la cursuri. Ancuța râdea: Ce-ți trebuie, ai patruzeci de ani, nu ești Nicu Covaci! Am lăsat-o baltă. Altă dată visam să merg cu caiacul pe Prut. Ea: Ai înnebunit? Avem rate!. Nu m-a lăsat.
A oftat, uitându-se pe geam:
Femeile, în general, nu încurajează visele noastre. Le văd ca pe prostii de copii mari. Acum, fiind singur, fac ce-mi place. Nu mai zice nimeni că-s nebun dacă-mi iau mobra.
Al treilea motiv pretenții exagerate
A continuat:
Acum vreo trei ani am încercat cu site-urile de matrimoniale. Mi-am completat profilul corect: vârsta, job, ce pasiuni am.
Și cum a mers?
Am schimbat două vorbe cu vreo câteva. Una, Vasilica, patruzeci și șase de ani, administratoare la un salon. Ia două mii de lei lunar. Dar mi-a scris: Ești interesant, dar eu caut un bărbat cu cel puțin zece mii pe lună!.
A râs cu poftă:
I-am răspuns: Păi tu cât câștigi? S-a supărat, m-a blocat.
Pe bune?
Sigur. Majoritatea femeilor azi se cred niște prințese, deși stau cu chirie, câștigă leafa medie, dar vor bărbat cu apartament, mașină, bani cât la bancă! Ele oferă doar niște vibe feminin…
Și-a terminat pălinca:
Eu iau șapte mii două sute, am apartamentul meu, mașină, hobby-uri. Pentru multe, nu sunt destul. Nu-s milionar. Cui să mai dau socoteală?
Al patrulea motiv nu știu să gospodărească
L-am întrebat:
Nu-ți lipsește totuși să ai o femeie căreia să-i pese de casă? De mâncare?
A râs:
Uite-te tu în jur, Andrei. Curat? Curat. O dată pe săptămână dau cu mopul, durează o oră. Azi am făcut pui la tigaie cu legume, în jumătate de oră. La spălat, arunc hainele în mașina de spălat și gata.
S-a ridicat, mi-a arătat bucătăria:
Nu am nevoie de nevastă să-mi pună masa. Mă descurc singur. Și știi câte femei tinere nici măcar nu știu să gătească? Jumătate dintre ele comandă sushi și pizza sau cumpără semipreparate.
Totuși, mai sunt femei gospodine
Foarte rar! Și acelea așteaptă să le întreții total. Mai bine gătesc eu, fără pretenții.
Al cincilea motiv teama de manipulare și minciună
A turnat din nou pălincă și mie.
Andrei, după divorț am avut două relații. Scurte. Ambele m-au mințit.
Cum așa?
Prima, Daciana, zicea că e divorțată. Am aflat că încă era măritată, își căuta pe cineva doar să îi cumpere chestii, că bărbatul nu avea bani.
A mai sorbit din pahar:
A doua, Niculina, a zis că n-are copii. Două luni m-am întâlnit cu ea, apoi am descoperit că are doi copilași, ascunși ca să nu mă sperie.
Urât
Asta e. M-am săturat de minciuni. Multor femei li se pare normal să ascundă adevărul până prind ceva. Și apoi se miră că nu avem încredere.
Al șaselea motiv orice inițiativă e pedepsită
Doru s-a rezemat pe spate:
Anul trecut am încercat să intru în vorbă cu o femeie la librărie. Avea cam patruzeci și cinci de ani, răsfoia ceva literatură clasică.
Și?
M-am apropiat: Bună ziua, am văzut că vă interesează clasica, pot să vă recomand ceva deosebit. S-a uitat la mine ca la un infractor, mi-a zis: Mulțumesc, mă descurc singură. și a plecat.
A zâmbit amar:
Orice inițiativă masculină e privită ca agasare. Scrii un mesaj ești suspect, inviți la cafea ești interesat doar de bani. Nu mai încerc. Dacă vrea cineva cu adevărat să mă cunoască, să arate ea interes.
Gândurile mele după discuție
Doru a dat fondul pălincii. S-a uitat lung la mine:
Andrei, nu spun că nu există femei bune. Dar e ca și cum ai căuta acul în carul cu fân. Și o singură greșeală poate să te coste ani de viață, bani și liniștea sufletească.
S-a ridicat:
Am cincizeci și unu de ani. Am servici bun, apartamentul meu, mașină, pasiuni, prieteni. Sunt fericit singur. De ce să risc tot pentru o relație care poate duce, cu mari șanse, tot la divorț și pagubă?
M-am dus acasă, m-am așezat în pat și-am rămas pe gânduri.
Eu am patruzeci și nouă de ani, căsătorit de douăzeci și trei. Cu soția mea mă înțeleg bine. Dar dacă eram singur… poate că aș fi ales la fel ca Doru.
Oare Doru face bine că e singur și preferă să nu riște? Sau se teme prea mult de relații?
E chiar așa că divorțul îl sărăcește pe bărbat, indiferent de vină?
Este justificat ca un bărbat de peste cincizeci de ani să refuze relațiile, doar ca să nu greșească, sau, din contră, viața trebuie trăită cu mai mult curaj?
Oare femeile chiar nu susțin visele bărbaților sau bărbații aleg greșit?
Poate adevărul e undeva la mijloc. Poate fiecare trebuie să-și știe inima, să-și asculte sufletul și să caute echilibrul între a iubi, a risca și a-ți păstra liniștea. Fiecare fericire e altfel; esențial e să nu trăiești după amarul trecutului, ci după adevărul propriei vieți.
