Ieri am trecut pe la vecinul meu, Ionel, să-i cer o bormașină. Mi-a deschis ușa în pantaloni de casă și într-un tricou simplu:
Hai, intră, tocmai am terminat de cinat.
Am intrat. Apartamentul lui era curat, din bucătărie venea miros de pui prăjit cu usturoi. Pe masă avea laptopul și un pahar cu vin roșu din Cricova.
Ionel are cincizeci și unu de ani. Divorțat de doisprezece. Locuiește singur. Lucrează ca inginer, ia aproximativ 7000 de lei pe lună.
Îl cunosc de cinci ani, de când m-am mutat în bloc. Niciodată nu l-am văzut cu vreo femeie. Nici măcar la o cafea.
Mi-a dat bormașina, a turnat un pic de coniac în două păhărele:
Hai stai, dacă tot ai venit. Nu ne-am mai văzut de mult.
Am stat la bucătărie. Am băut.
L-am întrebat:
Ionel, dar de ce stai singur? Nu cauți pe nimeni?
A zâmbit într-o parte:
Nu caut. Știi, Ștefan, după doisprezece ani am înțeles că-mi e mai bine așa.
Dar de ce?
A mai turnat puțin, s-a rezemat de spătarul scaunului:
Am șase motive bine cântărite, pentru care nu mai vreau pe nimeni lângă mine.
Primul motiv riscul pierderii a tot ce ai muncit
Ionel și-a amintit:
Acum doisprezece ani am divorțat de Veronica, soția mea de optsprezece ani. Avem o fată, acum are douăzeci și opt, locuiește singură.
A mai luat o gură:
Am divorțat după ce am prins-o cu alt bărbat. Instanța ne-a împărțit apartamentul pe jumătate, deși eu am achitat majoritatea ratelor. Am vândut locuința, am împărțit banii, iar eu mi-am luat garsoniera asta.
M-a privit în ochi:
Ștefan, am pierdut jumătate din tot ce-am avut pentru greșeala ei. Și legea a fost de partea ei. Munceam, plăteam datoriile, ea mă mințea. Dar cu jumătate tot s-a ales.
Dar asta e legea
Corect! Acum zi-mi: merită să risc din nou? Să accept la mine o femeie, să ne cumpărăm ceva împreună, și după câțiva ani pleacă? De ce să mă expun iarăși la toate astea?
Tăceam. El a continuat.
Al doilea motiv Nu sunt susținut în visele mele
Știi, Ștefan, mereu am visat să am o motocicletă veche, să o readuc la viață și să mă plimb vara pe lângă Orhei. Uite, pun deoparte bani, la anul îmi iau un Ij din anii 70, îl recondiționez singur.
A luat o gură de apă după coniac:
Când eram însurat, voiam să învăț la chitară. Mi-am luat una, m-am înscris la cursuri. Veronica zicea: Ție nu-ți ajunge, vrei să te faci dintr-o dată artist, la anii tăi? Am lăsat-o baltă. Am vrut să merg în Delta Dunării cu cortul, ea râdea că am chef de copilării, că nu sunt de vârsta mea și tot așa.
A privit în depărtare:
Femeile nu sprijină visele bărbaților, pentru ele sunt prostii. Singur, fac ce vreau. Dacă cumpăr motocicletă, cine să-mi mai spună că-s nebun?
Al treilea motiv pretenții tot mai mari
Ionel a continuat:
Acum trei ani mi-am făcut cont pe un site de întâlniri. Am pus acolo corect: vârsta, serviciul, venitul, pasiuni.
Și?
Am vorbit cu vreo două-trei. Una, Lenuța, patruzeci și șase de ani, era casieră la un magazin de haine, primea vreo două mii și ceva pe lună. Mi-a zis: Sunteți interesant, dar eu vreau un bărbat cu venit peste zece mii de lei lunar.
A râs.
I-am scris: Dar tu cât câștigi? S-a supărat și m-a blocat.
Serios?
Da, Ștefan. Majoritatea se cred prințese. Stau în chirie, dar vor bărbat cu douăzeci de mii leafa și casă cu etaj. În rest, oferă feminitate.
A băut paharul:
Eu am apartamentul meu, mașina mea, venit bun. Pentru unele-s sărac, fiindcă nu-s milionar. Pe cine interesază să stea lângă mine, să mă înțeleagă, nu să mă măsoare cu portofelul?
Al patrulea motiv mă descurc şi singur
Am întrebat:
Dar nu-ți lipsește cineva în casă? Să ai o mână de ajutor, mâncare, curăţenie?
Ionel s-a amuzat:
Uită-te-n jur, Ștefan. Curat? Curat. Spălat? Spălat. Gătit? Gătit! Azi am făcut pui cu legume. Jumătate de oră. Spăl eu, curăț eu. Ca bărbat, nu mor dacă bag aspiratorul.
M-a condus până la bucătărie:
Nu am nevoie de femeie să-mi spele cămășile, și oricum multe nici nu-s bune la gătit. Jumătate stau cu livrările, nu sunt obișnuite cu bucătăria.
Poate or mai fi și din cele pricepute
Mai sunt, dar rare, și alea vor să le ții ca pe prințese. În loc să depind, mai bine pun mâna și fac eu.
Al cincilea motiv frica de manipulare și minciună
Ionel a umplut din nou două păhărele.
După divorț m-am mai văzut cu două femei, dar scurt.
Ce s-a întâmplat?
Prima, Catinca, mi-a zis că e divorțată. După o lună, am aflat că era măritată, dar spunea că nu mai simte nimic pentru soț. Voia doar ceva pe lângă acasă.
A sorbit din păhărel:
A doua, Margareta, zicea că nu are copii. După vreo două luni, aflu că de fapt are doi, dar a ascuns să nu fug eu.
Nu se poate
Așa e, Ștefan. M-am săturat de minciuni. Femeile gândesc că dacă ascund ceva, e pentru binele lor. Dar apoi se miră că nu le mai credem.
Al șaselea motiv orice inițiativă devine suspectă
Ionel s-a lăsat pe spate.
Anul trecut, am încercat să abordez o doamnă la librărie. Se uita la cărți, părea de vreo patruzeci și cinci de ani, frumoasă. M-am dus cu un zâmbet: Bună ziua, vă plac clasicii? Pot să vă recomand ceva interesant. S-a uitat la mine ca la hoți: Nu, mulțumesc, mă descurc. Și a plecat.
A zâmbit amar:
Azi, dacă inițiezi o conversație, ești considerat suspect. Scrii un mesaj pe Facebook ești ciudat. O inviți la o cafea pari interesat doar de portofel.
Dar nu toate-s așa
Nu, dar majoritatea. M-am săturat de fețe acre și priviri tăioase. Dacă vrea cineva, să îndrăznească ea. Eu nu mai insist.
De ce m-au pus pe gânduri cuvintele lui
Ionel a terminat coniacul și m-a privit:
Ștefan, nu spun că toate sunt la fel. Dar găsești o femeie sinceră ca acul în carul cu fân. Și orice greșeală se plătește scump: bani, nervi, ani.
S-a ridicat:
Am cincizeci și unu de ani, un serviciu bun, apartament, mașină, hobiuri, prieteni. Sunt mulțumit. De ce-aș risca pentru niște relații ce probabil mă lasă cu sufletul gol și buzunarul la fel?
Am plecat pe gânduri. Seara, culcat în pat, mă tot frământau vorbele lui.
Am patruzeci și nouă de ani, căsătorit de douăzeci și trei. Nouă ni-i bine. Dar dacă rămâneam singur ca Ionel aș fi ales ca el?
Poate că da.
Omul are poate dreptate să trăiască singur, de teama pierderilor, sau poate e doar teamă de a nu mai suferi?
Oare chiar divorțul distruge bărbatul, sau realitatea nu-i chiar așa de crudă?
E justificat după cincizeci de ani să stai departe de relații ca să nu plătești prețul greșelii, sau e doar egoism și frică de viață?
Chiar nu susțin femeile visele bărbaților, sau poate bărbații nu aleg ce trebuie?
