CIUDAȚII DE PE SCARA NOASTRĂ
Să-ți spun ce s-a mai întâmplat pe scara blocului, la apartamentul 222, din blocul 8, pe strada Mihai Eminescu, aici în Chișinău. Au venit niște vecini noi, un cuplu trecut puțin de 50 de ani, amândoi scunzi, slăbuți. El are barbă și poartă un palton gri, iar ea apare mereu cu fustă lungă și beretă colorată. Sunt tare politicoși, zâmbesc mereu în lift, țin ușa și ajută dacă ai pungi grele.
Și, că să-ți spun drept, la cât de prost sunt izolate blocurile astea, ce-i mai important: nu fac gălăgie. Sau așa credeam noi la început. După vreo două săptămâni, familia Sârbu din 221 și cei din 223, Lupu, i-au auzit pe noii vecini PREA bine.
Deja discuția asta a ajuns subiect preferat la cină și la ei și la noi.
Hai să-ți povestesc ce vorbeau la Sârbu, care-s căsătoriți de aproape 20 de ani:
Ai văzut, Nicule, noii noștri vecini?
Da, ieri am urcat cu ei în lift.
Cum ți se par?
Par oameni normali, civilizați. De ce mă întrebi?
Să-i vezi cât sunt de pasionali…
Adică?
Ziua, când pleacă toți și se face liniște, se aude tot! De trei zile se joacă și nu oricum Jocuri “de adulți”.
E pe bune?
Și nu-i glumă! Au niște idei Parcă-s în telenovele, nu în viață!
Ei, hai că-i amuzant!
O fi, dar uneori mă apucă nervii și nu mă pot concentra la muncă.
Hai, las-o așa, oamenii-s la vârsta lor și încă au chef de “joacă”.
(Săracu Niculai, a gândit în sinea lui: nu mai suntem ca la început, dar nu i-a zis asta femeii.)
În week-end, și Niculai a ascultat involuntar sceneta din seara respectivă: era faza cu grădinarul și cu doamna. Roșeața a venit pe obraz la amândoi, ce să mai
***
Acum hai să-ți zic ce vorbeau Lupu, cei mai tineri de pe scară, căsătoriți de cinci ani, ea gravidă cu primul copil:
Costică, ai văzut noul cuplu?
Da, i-am văzut la intrare, ce-i cu ei?
Mi se par tare interesanți! Femeia îi gătește mereu ceva ca la restaurant, iar el nu se oprește din a-i aduce cadouri, nici măcar o zi!
Și tu de unde știi?
Zilnic ies la plimbare, și din apartamentul lor vin niște mirosuri… te ia cu amețeală! L-am întâlnit de câteva ori cu flori și cu pungi cadou. Și fugea acasă ca la întâlnire.
Hmmm.
Ce-o fi cu ei? Poate nici nu-s căsătoriți, cine știe?
Trăiesc împreună, asta-i cert.
Și la bucătărie mereu chicotesc și râd. Parcă-s doi adolescenți îndrăgostiți.
Clar. Încep știrile, mă duc să văd.
Vineri, Costică Lupu chiar s-a întâlnit în lift cu vecinul ăsta avea flori și o sticlă de vin moldovenesc, zâmbea misterios.
***
A trecut o lună și-s tot în 222, rămași parcă la fel. Sârbu deja s-au obișnuit cu sunetele de după perete. Ăia, însă, parcă-s tot într-o lună de miere mereu ceva nou. Îi trăiește viața de parcă ar fi ultima zi.
Într-o seară, Vera Sârbu îi spune rușinată bărbatului, abia întorcând privirea:
Am intrat azi în mall, la raionul de lenjerie. Uite ce-am luat! și deschide halatul.
Ochii lui Niculai strălucesc instantaneu.
Și eu am trecut deunăzi pe la magazinul ăla pentru oameni mari Uite ce am cumpărat, nu știu dacă-ți place.
Cum să știu dacă nu încerc? zâmbește Vera toată roșie.
***
Vecinul din 222, lipit de perete, șoptește complice soției:
S-a pornit treaba la 221, îi aud.
***
Costică din 223 își amintește că de mult n-a mai răsfățat-o pe Alina. Ia și intră la un magazin de bijuterii într-o pauză de masă. Se trezește cu soția fix acolo.
Alino, tu aici?
Am vrut să mă plimb puțin, tu?
Ți-am luat niște cercei, ia!
Ea zâmbește larg și îl sărută:
Mulțumesc, dragule! Iar eu fac diseară pastele alea cu creveți cum îți placeau!
Vai, nici nu-ți închipui ce poftă mi-ai făcut! Nu întârzii, promit.
***
Și aici s-a pornit procesul zice bărbatul din 222, cu urechea lipită de perete.
Și la cei tineri e veselie zâmbește soția. De la ei miroase a restaurant.
***
După încă o lună, nu-i mai recunoști pe Sârbu! Întineriți cu zece ani, mereu cu ochi unul la altul, abia așteaptă să fie singuri. Fug câteodată de acasă la hotel, doar ei doi, fără copii.
La fel și la Lupu așteaptă copilaș, dar parcă s-a aprins iar flacăra între ei! Se redescoperă, ies la film, la restaurant, expoziții. Alina găsește rețete demult uitate, Costică se străduie să nu treacă săptămâna fără un cadou, măcar o ciocolată favorită în geantă. Nici nu-și mai amintește când a mai văzut știrile la televizor.
***
Ei, ce mai fac vecinii? îl întreabă ea pe bărbatul din 222.
Merge treaba, scârțâie patul încetișor, cred că-s copiii acasă. Oricum, e mai vesel acum, stau eu cu urechea
Și la ceilalți tot bine, se distrează și râd în bucătărie ca doi porumbei. Și miroase a bunătăți la orice oră.
Super! În trei luni am rezolvat cazul. Mai zăbovim două săptămâni, să prindă bine efectul.
Perfect. Cine urmează?
Simion, scară B, apartament 65. În 66 familia e plictisită, nici nu-și mai știu prenumele. În 64 la fel, trebuie să resuscităm viața de cuplu!
Am înțeles. Uite, nu strâng încă casetele tale cu sunete, să faci gălăgie. Nici comanda de la restaurant n-o anulez, să miroasă frumos pe scară. Uleiurile aromate mai sunt. Dar trandafirii tăi, la care le schimbi apa zilnic, s-au ofilit. Trebuie alt buchet.
Cumpăr eu. Hai masează-mă puțin pe spate și culcăm liniștiți…
