Când Andrei a zărit câinele care zăcea pe scaunul din curte, a alergat imediat spre el. Încă în câmpul său de vedere era și lesa pe care Nicoleta o aruncase nepăsător. Mars, cu ochii mari și umezi, îl privea cu un aer trist, parcă cerând ajutor.
Cu fratele său nu vorbiseră aproape doi ani. Elena nu înțelegea cum o neînțelegere mică se transformase într-un conflict atât de aprins.
Elena și Andrei Ionescu s-au născut la un an diferență. Încă din copilărie fuseseră nedespărţiţi, se apărau mereu unul pe celălalt. Orice greşeală făceau, îşi asumau responsabilitatea în egală măsură, fără să se ascundă în spatele celuilalt.
Satul lor natal, Valea Liliacului, se dezvolta de la an la an, înflorind sub conducerea înțeleaptă a primarului local, Ion Popescu, născut tot acolo, care se dovedise a fi un excelent specialist în agricultură.
După ce termină studiile la Facultatea de Agronomie, Andrei se întoarse în sat și se implică în activităţi locale. Eforturile lui au fost repede recunoscute, iar la zece ani de la întoarcere Ion Popescu a devenit primar al Valei Liliacului.
Viaţa lor privată se aşezase şi ea pe un fir de succes. Elena, după ce absolvi şcoala de asistente medicale, începu să lucreze la cabinetul medical al satului ca asistentă. Ion nu putea trece pe lângă o frumuseţe ca a ei fără să îi arate interesul. Elena răspundeau la aceeaşi atracţie. S-au căsătorit, iar nunta lor a fost sărbătorită de întregul sat. Andrei era sincer fericit pentru sora lui, deşi căsnicia lui cu Nicoleta nu era deloc lipsită de noroi.
În timp ce Elena se bucura de fericirea de nouă nevastă, Nicoleta o critica uneori, catalogând-o pe Elena ca fiind inutilă sau încăpățânată. După căsătorie, însă, invidia îi înlocui pe critică. Nicoleta începea să ceară din ce în ce mai mult de la soţul ei o casă nouă, o mașină mai mare, jucării scumpe pentru câine
În mod repetat, Nicoleta îi arunca lui Andrei: Alţii au tot ce-şi doresc, noi nu avem nimic! Bărbatul se străduia din răsputeri, dar nici banii, nici forţa nu puteau să-i împlinească dorințele nesfârșite.
Partea Nicoletei era, de asemenea, nefericită: nu primise binecuvântarea de a deveni mamă. Iar în acelaşi timp, Elena îşi construise o viaţă solidă un fiu, apoi o fiică, o casă spațioasă, iar soţul ei, Andrei, ajunsese într-un rang respectat în comunitate.
Întâlnirile de familie se terminau tot mai des în certuri. Ori de câte ori Andrei vizita casa Elenei, Nicoleta începea imediat să-l mustre.
Ultimul conflict izbucni în ziua de naștere a lui Andrei. Elena îi dăduse ca dar un pui de Labrador din oraş visase de multă vreme la un astfel de câine. Ion îi dăduse, la rândul său, o motocicletă nouă.
Totul părea să meargă bine, până când Nicoleta, aflată sub efectul alcoolului, erupe într-o furie și îndreptă o invectivă spre Elena:
Ce, Lenuța? Câinele e o glumă proastă? Dacă nu mai avem copii, să luăm un câine, nu?
Elena încercă să calmeze spiritele:
Nicoleta, linişteşte-te. Mai târziu o să regreţi
Dar cuvintele ei nu au făcut efect. O ceartă amplă se declanșă, oaspeţii s-au împărţit în două tabere. Ion şopti la soţia lui să plece, şi aceştia, odată ce au luat rămas bun, părăsiră petrecerea.
Trecură doi ani. În acea seară, Andrei începu să evite sora, iar legătura lor se limită la câteva întâlniri rare. Între el și Nicoleta tensiunea creştea tot mai mult.
Seara, Andrei obișnuia să se plimbe lângă râu cu Mars. Cei doi păreau fericiţi: Andrei arunca un băț, Mars alerga cu bucurie şi se așeza la picioarele lui, ascultând povestirile liniştite ale stăpânului său.
Elena află despre acele plimbări de la vecini, dar nu interveni Andrei rămânea încăpăţânat.
După acea ceartă, Nicoleta începu să dezvolte o antipatie profundă nu doar faţă de Elena, ci şi faţă de Mars. Când Andrei nu era acasă, o arunca afară, îi mânca hrana, uneori chiar îl lovea.
Vecinele, curioase, nu lăsau să treacă această situație:
Auzi, Nico, soţul tău din nou merge la râu cu câinele
Ieri sa întâlnit cu Elena şi cu copiii Râdeau și se bucurau…
Fermărarea Nicoletei ajunse să fie complet marcată de gelozie. Întro zi, Andrei o întrebă:
Nico, nu îl răneşti pe Mars?
Ce sămi fac cu câinele tău? izbucni ea, apoi se retrase din cameră.
Mars începea să se ascundă de Nicoleta şi se înspăimânta când aceasta apărea.
Totul se încheie întro dimineaţă, când Andrei, furios, strigă:
Mă satur de această invidie perpetuală!
Rămasă singură, și cu furia încă în sânge, Nicoleta tragea de lesă și-l arunca pe Mars lângă pervaz, legândul de bancă și apucândul de guler. Câinele, în agonie, se zbătea. După ce îşi descărcă furia, Nicoleta aruncă lesa, îşi strânse bagajele și plecă din casă pentru totdeauna.
Seara, Andrei se întoarse acasă, dar nu găsi câinele la poartă. În casă domnea dezordinea. În curte, lângă bancă, găsi pe Mars, cu mâna strânsă în jurul gâtului. La eliberă repede, îl luă în braţe şi fu cu el la cabinetul medical.
Elena, pe când se pregătea să plece acasă, îl zări pe fratele ei, cu câinele sângerând în braţe:
Lenuță, ajutămă imploră Andrei cu voce tremurată.
Îl duse pe Mars la secţia de urgenţă. Elena îl examină cu atenţie:
Cine ia făcut asta?
Nicoleta Andrei lăsă privirea să cadă pe jos.
Elena încuviință în tăcere, sutură rănile, curăță ochii și îi oferă apă.
Mai târziu, pe coridor, Andrei, cu un ton plin de vinovăţie, îi şopti:
Îmi cer iertare, Lenuță
Nu mai vorbi așa zâmbi Elena, obosită. Şi cu Nicoleta?
Nu, Lenuță. De acum nu mai.
Elena îl sună pe Ion:
Popule, vino imediat, te rog.
Când auzi vocea în şederea ei obosită, Ion porni din mers.
În jumătate de oră, îl aştepta pe coridor. Când îi văzu pe fraţi îmbrăţiţi, cu Mars abia şoptinduse, fără să rostească o vorbă, doar cu un zâmbet:
Hai, eroii mei.
Îl duseră pe Andrei acasă şi ioferiră sfaturi pentru îngrijirea câinelui.
Când Elena le povesti părinţilor ce sa întâmplat, aceştia suspină:
Ar fi trebuit săse separe demult.
Aşa că, fără să mai stea pe gânduri, Elena se duse la fiul ei să-l ajute să pună ordine în casă.
La sala de sport, Andrei stătea lângă Mars, mângâindul. Mama lui se apropie, îi aşternă o mână pe cap şi pe blana câinelui:
Sunteţi în viaţă?
Suntem răspunse Andrei.
Din casă se simţi un miros plăcut: carne friptă şi legume proaspete. Mars dădu din coadă, se jupă cu nasul şi se linge. Andrei zâmbi, se ridică.
Viaţa continua, dar lecţia rămasă clară a fost că invidia și mânia pot distruge tot ce este bun, în timp ce iertarea și compasiunea pot repara și întări legăturile familiale. În final, numai prin înţelegere şi iubire putem să ne regăsim fericirea adevărată.
