În fond, nu sa întâmplat nimic grav, Anca, spunemi fratele tău. Băieţii au firea să se lase purtaţi de val, nu reuşesc să se oprească la timp. Fii mai înţeleaptă. O să renunţi la bărbatul tău în faţa altei fete? Ea o să creadă că tea învins! Apărăţi familia! mă îndemna socrămea.
Sâmbătă dimineaţă, Anca a dus pe fiul lor, Andrei, la părinţi. Au înţeles că Mihăi a să stea la ei o vreme.
Întorsă acasă, Anca a scos din balcon cutii de carton şi a început să împacheteze lucrurile. Mai întâi din camera copilului.
A așezat haine, jucării, cărţi, a lipit cutiile cu bandă adezivă şi lea etichetat. Mai puţin şi în cameră vor rămâne doar mobilierul, pe care Anca nu plănuia săl ia cu ea.
În jurul orei douăsprezece a sunat telefonul. Anca a privit ecranul era socrălui.
Bună, doamna Nicoleta Vasile.
Bună, Anca. Mihăi mia povestit totul. Înţeleg că îţi este dor, dar poate nu ar trebui să te grăbeşti aşa de mult. Mai lasăte puţin, gândeştete. Poate că nu merită săţi destrămăm familia de îndată? a întrebat socrălui.
Nu eu distrug familia, e Mihăi ia răspuns Anca.
Nu dau vina pe el, dar poate că, de o dată, îl poţi ierta? a continuat socrălui.
Despre ce iertare vorbiţi? Băiatul meu are şase luni de relaţie cu colega lui, mă înşală. Şi tu spui îl ierţi? Nu, a replicat Anca.
Anca, te rog, gândeştete din nou. Îţi privezi pe Andrei de tatăl său. Şi Mihăi iubeşte copilul! a încercat să-l convingă socrălui.
Doamna Nicoleta, Mihăi poate să vadă pe Andrei, eu nu îl voi împiedica. Dar să trăiesc cu fiul vostru nu mai vreau. Hai să încheiem aici îmi termin amânarea și nu am mai timp să pierd. a spus Anca.
A împachetat ultimele două cutii, sa urcat în dormitor şi a început să pună în valize hainele ei.
Socrălui ia fost la apartament exact o oră mai târziu. Nicoleta Vasile crezuse că întro discuţie în privat o va convinge pe nepotă să nu destrame căsnicia.
Dialogul a luat forma unui cerc:
În fond, nu sa întâmplat nimic grav! Băieţii uneori se lasă copleşiţi, nu reuşesc să se oprească la timp.
Fii mai înţeleaptă. O să renunţi la bărbat în faţa altei fete? Ea o să creadă că tea învins! Apărăţi familia!
Doamna Nicoleta, Mihăi nu e un trofeu pe care să-l lupt. Vreţi sămi trimit pe Iulia la un duel? Sau pe ringul de box? Ce are legătură asta cu ea? Dacă nu ar fi fost Iulia, ar fi apărut Elena sau Cătălina.
Ştiţi, îţi spun un secret: Ionel, tatăl lui Mihăi, a greșit şi el când era tânăr. Dar eu am fost mai înţeleaptă ca tine şi am păstrat familia. Şi vezi, suntem împreună de aproape treizecişicinci de ani. În curând sărbătorim aniversarea de corali.
Şi care a fost înţelepciunea ta? a întrebat Anca, zâmbind.
Nu iam făcut scandaluri. Dimpotrivă, am devenit mai tandră, iam gătit felurile lui preferate, mam interesat de treburile lui, miam schimbat coafura, am slăbit, la serviciu veneam cu zâmbetul pe buze a explicat socrălui.
Uneori ştiam că vine de la o divorţată şi mia venit săl tratez cu blaturi, nu cu un pieptene. Dar am îndurat şi am zâmbit. Şi, uite, lam ţinut lângă mine. Fiul a crescut cu tatăl, iar eu am devenit bunică.
Doamna Nicoleta, sunteţi o femeie extraordinară. Eu nu aş fi putut. Eu am un simţ al dezgustului foarte dezvoltat. Ce miaţi propus acum e pentru mine ca şi cum aş mânca dintro găleată murdară a răspuns Anca.
Socrălui a izbucnit, sa ridicat brusc şi, fără să se despărţească, a ieșit din locuință.
Anca a continuat să împacheteze. Ştia, desigur, că nu e sfârşitul, că şi Mihăi, şi doamna Nicoleta o vor tot stresa. De aceea a vrut să plece repede din acel apartament.
A doua zi, duminică, a sosit tatăl ei, iar amândoi au încărcat valizele şi cutiile în dubă și au plecat.
Pe drum, Anca ia cerut să se oprească lângă casa socrului pentru a le lăsa cheia apartamentului.
Îţi imaginezi, a povestit a doua zi Anca unei prietene, ieri socrălui ia durat o oră să mă convingă să iert pe Mihăi micile lui nebuniţi şi să nu cer divorţul.
Şi ce argumente a adus? a întrebat Margarita.
Cele clasice: îi privezi copilul de tată, toţi bărbaţii înşală, femeile trebuie să fie mai înţelepte. Apoi mia povestit cum, în situaţia ei, a adus bărbatul înapoi în familie.
Şi cum a făcut? a întrebat prietena.
Nu-ţi voi spune tot, dar credemă, e un fiasco total. Nu vei face așa.
Ai depus deja cererea? a întrebat Margarita.
Da, vineri trecut a răspuns Anca.
În sfârşit o să scapi de acel don Juan. Era dureros să-l priveşti cum se învârte cu acea Ilinca a remarcat Margarita.
Ce vrei să spui prin dureros? Ştii că el era cu Ilinca? sa enervat Anca.
Nu ştiam sigur, dar bănuiama a răspuns prietena.
De ce nu miai spus? Credeam că suntem prietene a certat Anca şi sa ridicat să plece.
Stai! a oprit-o Margarita. Ascultă mai întâi ce am de zis. În primul rând, nu ştiam nimic. Am văzut acelaşi lucru ca tine, doar am tras alte concluzii. Iatăneam la petrecerea firmei.
Îţi aduci aminte cum Ilinca se învârtea în jurul lui Mihăi? Ai văzut? Câte ori a cerut să plece în delegaţie ca să fie cu el?
Tu lucrezi la contabilitate, întocmeşti dosare, de ce nu teai gândit cum se întâmplă că Ilinca apare în locul celui care trebuia să călătorească cu Mihăi? Da, bănuiama, dar nu am zis nimic pentru că nu eram sigură.
Puteai să-mi semnalezi puţin.
Şi dacă mam înşelat și totul era doar imaginaţia mea? Ce mai fi crezut despre mine? Că vreau să vă cert? Îţi aduci aminte de Svetlana Bălan?
Ea a zis că a văzut soţul ei cu altă femeie, ia arătat şi o poză cu îmbrăţişarea.
Desigur, a fost o ceartă în familie, dar sau împăcat, iar Svetlana a fost acuzată că, din invidie, a vrut să destrame o familie solidă.
Svetlana a plecat apoi de la firmă. Deci nu te supăra. Dacă aş fi avut dovezi solide, ţiaş spune. Spunemi, cum şi unde vei locui mai departe?
Apartamentul nu e al meu, e pe numele socrului, aşa că am plecat cu Andrei. Deocamdată locuim la părinţii mei.
Dar săptămâna viitoare cred că vom repara apartamentul bunicii părinţii ei îl închiriează, dar chiriaşii au plecat o lună în urmă. Nu sunt trei camere, doar două, dar pentru noi doi e suficient.
Mai trebuie să rezolvăm grădiniţa cea veche e departe, dar mama mea are o prietenă care sa oferit să ne transfere la grădiniţa din curte. Vom cere pensia alimentară. Gata.
Mihăi este de acord cu divorţul? a întrebat Margarita.
Spune că nu vrea să divorţeze, că a înţeles tot şi că nu se va mai întâmpla. Eu nu mai am nevoie de el. O dată a fost destul. A cerut să nu cer pensia, că va plăti singur.
Şi tu?
Sunt împotriva. Nu vreau să-l mai văd. Să fie oficial, să nu mai poată sămi ia copilul: Am o casă mai bună și un salariu mai mare.
Nu iam răspuns, doar am calculat câţi delegaţi a avut anul trecut. Au fost opt.
Şi ce ţia zis? a întrebat prietena.
Am păstrat informaţia pentru judecată. Când va cere săși ia Andrei, îl voi întreba cu cine va fi copilul când el e în deplasare. În plus am muncă şi apartament, deci nu îl va ţine pe picior.
Mihăi a depus, întradevăr, cerere de stabilire a locuinţei copilului, cerând ca băiatul să rămână cu el:
Fosta mea soţie nu poate asigura nivelul de trai necesar pentru Andrei a susţinut el.
Iar doamna Nicoleta Vasile a declarat că fosta nevastă ascunde copilul:
Sa mutat din apartament, a luat băiatul din grădiniţă. Credeam că vor locui la părinţii Ancasei, dar au rămas o săptămână şi au dispărut.
Am martori vecini. Unde ascunde copilul? Copilul trebuie să meargă la grădiniţă, nu să se ascundă în locuri dubioase!
A trebuit ca Anca să explice că locuieşte cu Andrei întrun apartament cu două camere, al său, că băiatul merge la grădiniţa din apropiere şi că munca lui Mihăi implică numeroase deplasări, ceea ce îi va împiedica să se ocupe de creşterea copilului.
Pe scurt, nimic nu a ieşit în favoarea socrului sau a fostului soţ.
Anca nu a vrut să se mai încrucișeze cu Mihăi şi, după divorţ, a găsit un alt loc de muncă era specialist bun şi nu a întâmpinat dificultăţi.
Câteva zile mai târziu, Margarita ia adus veşti noi:
Ilinca a renunţat şi a plecat.
Ce? a întrebat Anca, surprinsă.
Au pus-o pe mătuşa ei la cale. A făcut o lună de turist, a înţeles că nu mai are de ce să rămână, şi sa mutat la capitală. A rămas doar Mihăi singur.
Nu mă mai deranjează, a răspuns Anca.
Şi spunea adevărul. Pentru că, în puţinul acela şanţ din care trebuie să bem, nu vei găsi apă curată nu are rost să încerci.
Voi ce părere aveţi? A acţionat corect Anca? Lăsaţi un like şi scrieţi gândurile voastre în comentarii.
Prieteni, dacă vreţi să citiţi şi alte poveşti ale noastre, lăsaţi un comentariu şi nu uitaţi de likeuri. Ele ne încurajează să scriem în continuare.
