Vara asta am fost la o clinică de detoxifiere prin post terapeutic, să-mi curăț organismul de toate toxinele. Într-una din zile, am ieșit la terasă să prind soarele. Lângă mine, pe un șezlong, stătea o fată de o frumusețe aproape ireală, de parcă ar fi coborât direct de pe coperta unei reviste.
Ne-am cunoscut și, fără să ne dăm seama, am început să vorbim despre scopurile fiecăreia cu postul.
Eu trebuie să scap de 400 de grame, îmi spune ea. Am izbucnit în râs, credeam că glumește. Dar nu.
De un an trăiesc așa, grasa. Prietenul meu mi-a spus că mă părăsește dacă nu slăbesc… Uite, vezi? își strânge pielea de pe burtă între degete. Mi-e rușine să mă așez…
Apoi, zile întregi nu mi-a ieșit din cap și în gândurile mele a rămas simplu: Lenuța 400 de grame.
Se pare că, după mintea iubitului ei, pe unele ca mine le poți arunca liniștit de pe stâncă, căci în Sparta lor perfectă au voie să trăiască doar slabele, iar pentru rulouri nu e loc.
Zilele trecute am ajuns într-o gașcă mare, necunoscută de oameni, era un motiv de sărbătoare la un restaurant cochet din Chișinău. La o masă, stătea o doamnă îmbrăcată impecabil, picior peste picior. Dresurile delicate ii străluceau discret pe picioarele elegante, pantoful i-a alunecat de pe călcâi, balanându-se doar pe vârfuri. Sorbea apă minerală din paharul de vin, și simțeam privirile bărbaților adunate asupra ei.
Dar a apărut soțul ei. A venit la masă, a strâns mâinile bărbaților cu zâmbete oficiale, iar ei i-a spus printre dinți, rece: Acoperă-te! Ți-ai pus pulpele la expoziție…
Femeia s-a îndreptat speriată, a roșit, a cerut de la chelner o pătură, deși stătea lângă șemineu. S-a învelit și-a stat apoi până la sfârșitul serii ca o vrăbiuță înfofolită și stinsă.
Am avut apoi un impuls să citesc biografiile scriitorilor români Eminescu, Creangă, Sadoveanu crezând că aflu dezlegarea succesului lor în obiceiurile zilnice. Dar am lăsat-o baltă repede, căci omul viu, cu toate slăbiciunile, greu se leagă mental de opera lui genială.
Am renunțat definitiv să mai citesc despre genii la biografia lui Mihai Eminescu. Îi ador Luceafărul, însă nu pot trece peste anumite aspecte din viața lui. Avea obsesii pentru moarte, vorbea deschis despre boli și suferințe… Când Veronica Micle, iubita lui, după al cincilea copil (fetița Maria), era epuizată și medicii i-au interzis să mai nască, el, aproape nepăsător, a spus: Și la ce bun să-mi mai fie soție, dacă nu mai poate da naștere?
Veronica i-a născut, totuși, 13 copii…
Pe Instagram… e plin de păpuși perfecte, domnișoare Barbie, al căror program e mereu același: sală, solar, împachetări și spa. Ele își construiesc corpul ideal, iar industria frumuseții le ajută masiv. Jobul lor e să fie frumoase și asta chiar presupune muncă, timp și, mai ales, bani mulți lei moldovenești.
Privesc cu respect orice efort, dar cred că la noi iar s-a încurcat ceva: fetele vor să fie frumoase ca să fie și iubite, ca băieții să le observe, să le aleagă. Li s-a spus: frumos înseamnă slabă, cu sprâncene filiforme, buze voluptoase, fund bombat și ele, docile, s-au apucat să se potrivească acestor standarde.
Așa ajung băieții să nu mai știe dn care să aleagă, că toate parcă-s trase la indigo…
Odată, la piața de la Botanica, soțul căuta unelte de grădină și eu mă plimbam printre tarabe. Mi-au atras atenția figurinele de grădină: pitici cu pălării roșii, arătau ca niște bureți, lampioane, stropitori, fluturași, iepurași, vulpițe. Doi bărbați examinau cu atenție un pitic. Unul îl ridica, îl întorcea pe toate părțile, celălalt râdea:
Decide-te, frate, odată! Și ieri ai ales prost… cu aceeași mutră la femei ușoare.
M-am prăpădit de râs.
Fetelor, dragele mele, Lenuța 400 de grame, Sanda ascunde-ți coapsele, Veronica 13 copii… Cum de vă iubiți atât de puțin? De ce vă lăsați tratate ca niște marfă stricată și numiți asta dragoste? Cine v-a spus că doar dacă arătați perfect o să fiți fericite? Am o mulțime de dovezi că frumusețea n-are legătură cu iubirea adevărată.
O prietenă l-a cunoscut pe bărbatul vieții ei în spital, la nefrologie, l-a fermecat bledoasă, cu halat și cu punga de urină pe sub cămașa de noapte.
Vă uitați la Frida Kahlo? Ați văzut-o? Și sprâncenele? Ei bine, a cucerit inimile celor mai fascinanți bărbați ai vremii.
Acum ani buni mi-au scos o măsea de minte, prost și cu complicații, au rupt gingia temperatura am făcut aproape 40 de grade, și stăteam acasă, cu fața ca o chiflă, slăbită de nu mai știam de mine. Soțul mă hrănea cu chefir, era singurul lucru ce mergea. Mă uitam în oglindă cu moartea pe buze și mi se prăvăleau lacrimile.
Iar el mi-a spus, ținându-mă cu drag: Ești cea mai frumoasă femeie de pe pământ, și acum, și mereu! Te măriți cu mine?
După ce m-am pus pe picioare, au urmat inelul, masa la restaurant, petrecerea, aplauzele și tot ce trebuie. Dar cel mai mult prețuiesc primul moment, când m-a cerut pe bune. Atunci chiar l-am crezut. Pentru că frumusețea nu e fața, iar iubirea nu e perfecțiunea.
Imperfecțiunile ne fac vii, autentici. Ne iubesc pentru ce suntem, nu în ciuda lor. Și oricum, perfecțiunea n-are definiție universală pentru fiecare arată altfel.
Recent m-am decis să-mi pun aparat dentar. Dinții mei sunt vizibil strâmbi. Soțul m-a susținut: Ador zâmbetul tău, nu văd de ce te-ai chinui cu brackeții. Fă-o doar dacă simți că tu asta vrei, nu pentru altcineva.
După nașterea primului băiat, ajunsesem la 118 de kilograme, iar soțul nu mi-a lăsat nicio motivație să slăbesc eram răsfățată cu complimente. Am slăbit când am vrut eu. Uite, zilele trecute vedeam fotografii vechi și l-am întrebat:
De ce nu mi-ai spus să slăbesc, eram tare grasă…
Erai delicioasă, slăbește când simți tu. Eu te iubesc oricum.
Acum vreo 5 ani, am făcut o criză de psoriazis, plină de pete pe tot trupul, și la mare refuzam să mă dezbrac. Soțul mi-a spus doar: Și ce e în neregulă? Atunci am realizat că el chiar nu vede nimic rău pentru el tot eu eram frumoasă.
Nu-mi laud bărbatul, ci vorbesc de ce înseamnă o relație. Dacă un bărbat te obligă să fii după un șablon, nu e dragoste, e dominare.
Tu ești o româncuță aprigă, o bombonică! Dacă el vede doar defecte în tine, nu vrea iubire, ci putere. Ai dreptul să mergi după el de frica de a nu-l pierde. Dar ce vei pierde? Un tiran pentru care ești doar un pitic de grădină cu pălărie de burete?
Toți bărbații vor să conducă, dar autoritatea lor ar trebui să se sprijine pe respectul și admirația ta, nu pe teroare. Supunerea ta trebuie să fie o alegere. Alege să mergi după un bărbat pentru că ți-e drag, fiindcă e sigur, blând, protector, și te inspiră încredere.
Dreptul să te țină de mână și să te ducă mai departe îl merită doar cel care ți-a câștigat, cu adevărat, inima…
