Tatiana și-a pus o basma colorată, pe care i-o dăruise soțul ei, Fedor, și a plecat spre biserică.
Tatiana era o fată obișnuită, care locuia într-un sat mic din România, ca multe altele. La vârsta de 27 de ani, era considerată destul de în vârstă pentru o femeie necăsătorită, conform obiceiurilor din sat. În acele vremuri, o femeie trebuia să se mărite până la o anumită vârstă, altfel risca să fie numită „fată bătrână”.
Tatiana nu era nici mai frumoasă, nici mai urâtă decât celelalte femei din sat. Totuși, nu avea nici părinți, nici zestre și locuia în casa mătușii sale, o femeie aspră și exigentă. Din acest motiv, niciun bărbat nu voia să o ia de nevastă.
Fără zestre, Tatiana ar fi putut rămâne singură toată viața, dacă într-un sat vecin nu s-ar fi găsit un bărbat care să-i ceară mâna.
Un nou început
Fedor era un bărbat de vârstă mijlocie. După ce și-a terminat serviciul militar, a ales să rămână în armată pentru mai mult timp, în loc să se întoarcă în satul natal.
Însă, după câțiva ani, un accident i-a schimbat viața: Fedor și-a pierdut un ochi și a fost forțat să se retragă. Când s-a întors în sat, a aflat că părinții săi muriseră, iar casa lor era într-o stare de degradare.
Oamenii din sat i-au sugerat să se căsătorească cu Tatiana.
Fedor nu era considerat un pretendent de invidiat. Nu avea pământ, vite sau alte bunuri, doar o casă veche și modestă. În plus, un semn adânc pe față, de la frunte până la obraz, îi dădea o înfățișare aspră.
Cu toate acestea, Tatiana a acceptat cu bucurie propunerea. Era sătulă de viața sub controlul mătușii sale și de relațiile tensionate cu verișoara ei.
După căsătorie, Tatiana și Fedor au trăit fericiți. Fedor era un bărbat muncitor, iar Tatiana era o gospodină excelentă. Au cumpărat câteva capre și două vaci, iar din lapte făceau brânză și unt. Fedor le vindea la piața dintr-un oraș apropiat.
De fiecare dată când se întorcea acasă, îi aducea soției sale câte un dar mic: o bucată de material pentru o rochie, o basma frumoasă sau prăjituri cu miere.
Tatiana era fericită, iar vecinele o invidiau:
— Ești atât de norocoasă, Tatiana! Noi n-am fost destul de atente să vedem ce bărbat bun este Fedor.
Singurul lucru care le umbrea fericirea era lipsa copiilor.
Furtuna
Într-o seară, Fedor se întorcea de la piață când o furtună puternică s-a dezlănțuit. Ceilalți bărbați care veniseră la piață au decis să rămână peste noapte la han, dar Fedor a vrut să ajungă acasă la soția lui.
Drumul trecea printr-o pădure deasă. Furtuna se întețea: fulgerele luminau cerul, iar tunetele răsunau. La un moment dat, un fulger a lovit un stejar bătrân, care s-a prăbușit peste căruța lui Fedor, omorându-l pe loc.
Tatiana a rămas singură. Plângea zi și noapte după soțul ei și ieșea din casă doar purtând o basma neagră, ca semn al durerii.
Văzând cât de greu îi era, vecinele au început să o invite la șezători. După ce își terminau treburile, femeile se adunau, vorbind despre viața lor. Tatiana nu venea de bunăvoie, dar discuțiile o ajutau să-și distragă gândurile.
Vizitatorul nopții
Într-o noapte furtunoasă, Tatiana a fost trezită de un ciocănit puternic la ușă. Uimită, a aprins o lampă cu ulei și a deschis ușa. Spre surprinderea ei, Fedor stătea pe prag.
Plină de bucurie, s-a aruncat în brațele lui, fără să știe dacă visează sau e realitate.
Fedor a intrat în tăcere, a mâncat și s-a dus la culcare. Tatiana s-a așezat lângă el, simțindu-se fericită.
Dimineața, însă, s-a trezit singură.
Aceeași întâmplare s-a repetat mai multe nopți la rând.
Neliniștită, Tatiana a povestit unei bătrâne înțelepte din sat ce i se întâmplă.
— Nu este Fedor, ci un spirit rău care își ia forma lui, a avertizat bătrâna. Trebuie să mergi la o vrăjitoare din pădure pentru ajutor.
Sfatul vrăjitoarei
Tatiana a luat o coșniță cu brânză, ouă și smântână și a plecat să o găsească pe vrăjitoare.
Ajunsă acolo, a întâlnit o femeie cu părul alb ca zăpada și ochi de culori diferite. Vrăjitoarea a ascultat povestea și i-a spus:
— Nu este soțul tău. E un spirit care se hrănește din tristețea ta. Îți voi arăta cum să scapi de el.
Ultima întâlnire
În acea noapte, Fedor a apărut din nou. Tatiana a făcut tot ce i-a spus vrăjitoarea. A scăpat o lingură pe podea și, când s-a aplecat să o ridice, a văzut că picioarele lui nu erau picioare omenești, ci copite.
Cuprinsă de groază, Tatiana a făcut semnul crucii. Spiritul a scos un urlet înfricoșător, s-a transformat într-o creatură uriașă și a dispărut.
Eliberarea
A doua zi dimineață, Tatiana s-a trezit cu un sentiment de liniște. Și-a pus basmaua colorată, darul lui Fedor, și a mers la biserică.
Acolo a aprins o lumânare pentru sufletul lui și s-a rugat. A înțeles că, deși suferința îi era mare, trebuie să meargă mai departe, păstrând amintirea soțului în inimă.
